miercuri, 21 decembrie 2016

În prag de sărbători aș vrea... să vă vorbesc despre răutate (un text patetic)

Răutatea este...


A trecut multă vreme de când răutatea era pictată cu sânge pe câmpul de luptă. Au apus și vremurile când furia celor înnebuniți de culoarea pielii se dezlănțuia în plină zi pe stradă. Frații nu se mai omoară pentru o bucată de pâine. Nu! Răutatea de astăzi nu mai este la fel...

Astăzi răutatea nu mai este brutală. Răutatea de astăzi nu mai poate fi așa ușor înțeleasă. Ea nu mai este justificată prin necesitate, instinct sau diferența de rasă. Nu mai este la vedere, ci se ascunde. Este învăluită în vorbe dulci și intenții bune. Astăzi răutatea se ascunde într-o felicitare sau o îmbrățișare.



Răutatea a luat forma modestiei, smereniei și a nesiguranței. Ne macină, ne învrăjbește și ne face să punem la îndoială toate valorile morale. Ea este ca un șarpe veninos, care ne șoptește să fim de piatră.

Cele mai bune fapte sunt mânjite cu noroi de vorbele meșteșugite ale falșilor formatori de opinie. Acești parveniți care pozeză în sfinți sunt aidoma mărului otrăvit. Iar din păcate tehnologia le-a oferit mijlocul de ajunge în gândul tuturor.

Mai am speranță...


Am convingerea că oamenii se pot păstra puri. Iubirea nu se va pleca niciodată în fața ocărilor celor mulți. Dreptatea nu va putea fi redusă la tăcere! Dragostea față de aproape, bunătatea sunt mai puternice decât prefăcătoria celor mânați de interese meschine.



Faptule bune, oricât de mult s-ar încadra în anumite clișee, nu trebuie vreodată să stea sub povara rușinii. Ajutorul dat celor care au nevoie, oricât de nesemnificativ ar părea, nu trebuie să lase loc îndoielii.

Fiți încrezători în binele pe care-l faceți! Nepăsarea, rușinea de a părea slab și falsa modestie sunt cele mai mari păcate ale civilizației în care trăim.