luni, 4 aprilie 2016

Mi-e poftă de consecvență

Am descoperit că oamenii concsecvenți sunt din ce în ce mai rari. Și nu mă refer la consecvență ca la abilitatea de a veni zi de zi la muncă, ci vreau să fac referire la sensul principial al acestei calități. Cred că în lumea care și-a pierdut sensul valorilor și în care tendințele sociale și culturale au ajuns să se schimbe de la o lună la alta, oamenii consecvenți sunt o specie pe cale de dispariție.

Adaptarea ipocrită la direcția în care bate vântul este ridicată la rang de calitate de învingător. Numai într-o țară în care majoritatea cetățenilor, puși în fața occidentului ”uns cu miere”, au ajuns să-și nege propriile valori naționale se putea întâmpla ca parșivitatea și ipocrizia să devină reguli de succes în viață.



Lipsa constanței ideilor și principiilor de conduită morală și profesională s-a acutizat cu precădere în spectrul cultural și intelectual. Discursul tagmei intelectuale se schimbă în funcție de canalul TV la care te uiți sau ziarul pe care îl citești, iar valorile culturale mai există doar în amintiri, muzee și în manualele școlare.  Manelizarea televiziunii și puternicul curent antitradiționalist și antireligios au contribuit din plin la golirea de sens și stabilitate a cotidianului românesc. Nu în ultimul rând, orientarea spre câștigul propriu, pe termen scurt, precum și globalizarea circuitului informatic au determinat inversarea valorilor tradiționale.

Nici spectrul politic nu a fost ferit de această decredibilizare izvorâtă din lipsa statorniciei principiale și ideologice din discursul public. Alianțele conjuncturale necesare păstrării majorităților din forul legislativ au cauzat știrbirea imaginii politicienilor în rândul electoratului. Nu de puține ori, în ultimii 8 ani am asistat la conturarea, destrămarea și reînchegarea unor alianțe politice și electorale, a căror trăinicie s-a dovedit firavă în fața intereselor pe termen mediu și scurt.



Din fericire există câțiva exponenți, care fac cinste formațiunilor politice pe care le reprezintă. Nu are rost să dau nume. Este vizibilă prestanța publică și profesională a politicienilor care au rămas fideli principiilor, gândurilor și proiectelor lor. Nu cred că o funcție a înnobilat pe cineva, dimpotrivă, cred că omul sfințește locul, mai ales în politică, administrație, în legislativ sau executiv.

Cred și sper că actuala generație de părinți tineri vor realiza și insufla copiilor lor importanța valorilor morale și familiale, mai presus de goana după bani. Doar așa vom putea din nou să avem o societate sănătoasă, bazată pe respect reciproc, muncă și onoare.