miercuri, 24 februarie 2016

Ne place să ne văicărim

Un bun prieten, după ce-a bătut lumea-n lung și-n lat și a intrat în contact cu diverse culturi ale mapamondului a ajuns la concluzia că nouă românilor, tare ne place să ne văicărim. Pe moment nu i-am dat dreptate și am apreciat concluzia lui cu ostilitatea unuia care nu a văzut diaspora. Le mai ști tu pe toate după un an în străinătate, îmi spuneam atunci în gând.

Cert este că de atunci am început să privesc puțin altfel relația mea cu cei din jur și felul în care mă raportez la scara valorilor personale și general valabile. Mereu mă întreb atunci când îmi vine să ”pun pușca jos”, dacă întradevăr am de ce mă plânge sau există și o parte bună. Schimbându-mi concepția despre viață am început încet-încet să-i dau dreptate amicului meu și am realizat că e oarecum la modă (mai ales pe facebook) să te plângi de ceva: iubit/ă, slujbă, amici, vreme, mâncare, salariu etc.

 sursă foto: timponline.ro

Nu intenționam să scriu despre asta, dar o discuție avută în cursul acestei dimineți cu un taximetrist m-a făcut să mă răzgândesc. Treceam pe strada Gării, acolo unde se montează, la fel ca pe 1 Decembrie și pe Grigore Bălan, acele delimitatoare de sens (niște stâlpi mici, din PVC).

TX: No, uitați ce ne fac ăștia!

EU: ....

TX: Pun țevile astea aici, să nu mai poată intra lumea pe Împăratu Traian. Să trăbuiască să meargă până în sens, să întoarcă.

EU: ....

TX: Vine o ambulanță cu vreun pacient la tomograf, nu poate intra.

EU: Lăsați că nu-i un capăt de lume. Are de ocolit vreo 50 de metri până în sensul giratoriu și înapoi.

TX: Da, da uitați numa` cum încurcă traficu`.

EU: ....

Culmea, traficul se desfășoară exact în aceleași condiții pe strada Gării, doar că puțin mai în siguranță și mai fluid, acum că nu mai stai în mijlocul drumului să aștepți după unul care vrea să facă la stânga pe Împăratu Traian.

Da, parcă este bine să te plângi. Te ajută să socializezi. Atunci când viața îți este goală, te plângi de ceva pentru a porni o conversație.