joi, 26 mai 2016

Nu am fost un bun executant... și asta e bine!

Nu am fost vreodată un bun executant. Nu îmi stă în fire să urmeze orbește ordinele. Mereu am pus la îndoială o sarcină care îmi lăsa impresia că nu e rațională sau încalcă bunul-simț. Probabil e și unul dintre motivele pentru care nu am reușit să mă adaptez noului val de schimbări din presă.

Am crezut și cred în continuare că meseria de jurnalist o practici pentru cei care te citesc, ascultă, privesc și nu pentru tine sau șeful tău. În meseria asta politica pumnului în gură poate fi dezastruoasă. Mai dăunătoare este, însă, lipsa surselor de finanțare.

sursă foto: wakingtimes.com


Odată cu înscăunarea online-ului ca rege al mijloacelor de informare în masă, a pierit interesul investitorilor pentru presa scrisă, radio și tv. Cunosc foarte puține cazuri în mass-media de provincie, care au știut să se adapteze la valul schimbării, care a început să ia amploare prin 2008. Așa se face că în 2016, an electoral, se întind mâinile și nu mai faci diferența între un ziar și pagina web a unui partid politic.

Sunt unele instituții media care nu ar putea supraviețui fără finanțarea venită pe linie politică (excepție fac publicațiile online, unde costurile de funcționare sunt cu mult sub nivelul celorlalte instituții media). Din păcate, această problemă se acutizează tocmai atunci când o informare obiectivă și coerentă este foarte importantă, adică în timpul campaniei electorale. Sub sloganul libertății accesului la mijloacele de informare în masă a diverșilor candidați, presa se transfigurează și devine un amalgam de ode sau bătăi cu noroi.



Aș opta pentru un model occidental, acolo unde instituțiile media își asumă public apartenența politică. Dacă tot iei bani de la Y, (poate chiar crezi în Y, asta nu contează) hai să dăm cărțile pe față, să înțeleagă și alegătorii ceva din viața asta. Nu ai voie, ca în mod conștient, să contribui la îndobitocirea populației prin furnizarea de informații contradictorii sau aprecieri subiective. Dar nici acesta nu este cel mai grav aspect.

Mai grav este că, după ce stai cu mâna în buzunarul lui Y, ieși în public și pozezi în apărătorul democrației, în ideea că ”dobitocii ăia oricum nu-nțeleg nimic, îi păcălim noi”. Un astfel de om poartă toata responsabilitatea jegului din țara asta, la fel ca cei care umblă pe la porțile DNA.

A închide ochii la o nedreptate, te face la fel de vinovat!

Niciun comentariu: