duminică, 10 aprilie 2016

Dialogul meu cu Dumnezeu

Dialogul meu cu Dumnezeu îl port în singurătate. În singurătatea gândurilor mele, în singurătatea camerei mele, în singurătatea drumului spre muncă și uneori în singurătatea colțului din spate al bisericii din Monor. Așa mi s-a părut mereu firesc, ca relația mea cu divinitatea să fie ceva intim, ceva care trebui protejat.

Cred în smerenie, dar mai cred și în faptul că oamenii au nevoie și de ceva palpabil pentru a-și întări credința. Dacă pui în balanță importanța unui spital sau a unei biserici, este firesc să ai mai mare nevoie de acces la tratament medical. Dialogul cu Dumnezeu îl poți purta și în singurătate.

Nu cred că era acum momentul pentru ridicarea Catedralei Mânturii Neamului. Nu cred că România va trăi vreodată momentul în care bugetul va fi îndestulător pentru medici, dascăli, bătrâni, copii, șomeri, șoferi și să mai rămână ceva și pentru o asemenea construcție megalomanică.



Însă mai trebuie spus ceva despre înșiruirea de ”vedete” care apar în noul videoclip al trupei TAXI: nu cred că oameni care au conturile umflate, dar trăiesc în același București cu bolnavii, șomerii și copiii străzii, au dreptul să vorbească despre smerenie. Dreptul moral, evident, că dreptul constituțional îți permite să vorbești ce dorești.

Niciun comentariu: