miercuri, 30 martie 2016

Motivația ca mijloc pentru succes

Mereu auzim discursuri motivaționale de genul ”dacă îți dorești cu adevărat, vei reuși”. Nu am crezut niciodată în starea de spirit ca fiind o condiție pentru reușita în viață. Nu cred că poți obține un job dacă rânjești cu gura până la urechi în timpul interviului. Pe de altă, nici cu fața de înmormântare nu o să ai mai mult succes.

Ceea ce am descoperit este că cel mai dificil lucru, atunci când ai un neajuns (nu contează că e fizic, financiar, emoțional sau intelectual) este să te mobilizezi pentru a produce schimbarea de care ai nevoie. Vorba aia, începutu-i mai greu, nu? Ei bine, lucrurile nu sunt așa simple.

Cred că cel mai relevant exemplu este cel al unei persoane care vrea să se apuce de sport pentru a slăbi. Știm cu toții poveștile cu ”de luni, după paști, de luna viitoare sau să treacă iarna și mă apuc de sală”. Din păcate o atitudine de genul acesta implică din start lipsa motivației. Dacă îți dorești cu adevărat ceva, atunci te apuci să muncești pentru a obține rezultate. Dacă vei reuși sau nu, dacă va dura o lună sau 3 ani, nu poți ști cu certitudine tot timpul. Ceea pot afirma cu siguranță este că orice pas făcut înspre realizarea obiectivelor, oricât de mic ar fi, te aduce mai aproape de rezultatele dorite.

sursă foto: motivateplay.com


Cum obținem motivația? Depinde de fiecare persoană și obiectiv în parte. Ceea ce funcționează, însă, cu certitudine la oricine este segmentare obiectului general. Fie că vorbim de obținerea unui trup perferct, a unui job, terminarea unui proiect sau scrierea unei cărți, esențial este să cunoști pașii pe care trebuie să-i faci. După o analiză riguroasă a etapelor pe care trebuie să le parcurgi, poți să-ți stabilești obiective intermediare, a căror ”cucerire” îți va crea senzația de împlinire și îți va elimina starea de deznădejde și de apatie.

Dau din nou exemplul unei persoane care vrea să ajungă de la 100 kg, la 70 kg. Oricine a făcut vreodată sport știe că așa ceva nu se obține peste noapte. Poate dura un an, doi sau trei, depinde de metabolismul și determinarea fiecărei persoane. În acest condiții este firesc să te cuprindă deznădejdea. Cu toate că avantajele slăbirii a 30 kg sunt imense, gândul la cei 3 ani de muncă, care te așteaptă, pot să frâneze orice pornire spre atingerea obiectivului. Și atunci, ce-i de făcut?

Cea mai eficientă metodă este împărțirea procesului de atingere a obiectuvului final în etape. În contextul dat putem vorbi despre creșterea rezistenței la diverse tipuri de exerciții, de obținerea une stări de sănătate din ce în ce mai bune și, evident, de pierderea kilogramelor în plus. Toate aceste aspecte pot fi segmentate și stabilite ca obiective pe termen scurt. Cine nu se simte mai bine atunci când nu a trecut o zi fără să facă ceva din ceea ce și-a propus (nu contează că obiectivele sunt banale, gen să curețe oginda din baie)? Regula este general valabilă, pentru orice tip de obiective și poate face diferența dintre abandon sau succes.

Și mai există un pericol: starea de complăcere. Sunt multe persoane care preferă să se mulțumească și să învețe să se împace cu neajunsul pe care-l au, decât să se mobilizeze pentru a produce schimbarea dorită. Nu putem să ne propunem ca obiectiv realist câștigul premiului mare la loterie, dar este important să recunoaștem atunci când o situație neplăcută poate fi schimbată și să acționăm în consecință.

Succes!

sâmbătă, 26 martie 2016

Despre noua versiune de blog și câteva planuri de viitor

Cred că era timpul, după aproape 6 ani (fără vreo 2 luni) să-i fac o renovare. Nu sunt schimbări radicale, dar noul șablon poate fi personalizat mai în adâncime și permite încorporarea cu ușurință a Google Analytics și Google AdSense.

Un alt plus este că, odată cu introducerea șabloanelor moderne pe platforma blogger, am acum acces la o gamă mult mai diversificată de layout-uri și scheme de culori, față de interfața originală, din 2010 (data la care am deschis blog-ul). Mai mult decât atât, orice modificare pe care vrei s-o aduci dispunerii (inclusiv fundalul foto) este simplu de făcut, cu comenzi intuitive.



După ce am lucrat și cu wordpress și cu blogger, pot să spun că blogger oferă de departe mult mai multe opțiuni gratuite. Dincolo de asta, cu blogger ai avantajul imens al indexării rapide în google (blogger este deținut de google), proces mai greoi cu wordpress.

În perioada imediat următoare voi experimenta mai mult cu noile șabloane și opțiunile pe care le oferă. Așa că nu vă obișnuiți prea mult cu actualul aspect.

Planurile pe termen scurt includ bugetarea blog-ului, motiv pentru care vor apărea și câteva reclame ici-colo. Apoi mi-am propus să introduc câteva rubrici specializate, pe care le voi actualiza săptămânal, pe domenii culinare, de nutriție, sport și gaming.

Să ne vedem cu bine!


vineri, 25 martie 2016

Despre manipulare și rasism

Frica și manipularea serviciilor secrete au reușit să trezească la viață rasismul în rândul cetățenilor prost informați. Pe fondul valului de refugiați și al atacurilor teroriste s-a creat un puternic curent de ură împotriva musulmanilor. Revolta asta generalizată a putut fi posibilă din cauza lipsei oricărei porniri de individualite a actualei generații de consumatori ai informațiilor media și din mediul online.

Din nefericire nu mai trăim într-o lume a dezbaterilor pe idei, așa cum remarca sociologul Vasile Dîncu. Societatea de astăzi nu-și mai dorește și nu mai consideră util un dialog al conceptelor, ci preferă comentariile pe marginea opiniilor și a informațiilor livrate de câțiva trendsetter-i din mass-media și mediul online. De altfel, orice demers intelectual, care presupune un minim efort de documentare și gândire independentă este abandonat de marea parte a românilor și cetățenilor europeni (mai multe despre acest subiect puteți citi în numărul actual al revistei Sinteza, într-un editorial semnat de sociologul Vasile Dîncu).

sursă foto: libertadyprogresonline.org


Lipsa de gândire critică și analitică, dar și instinctul de respingere a necunoscutului au generat reacții, cred eu, extremiste, lipsite de un fundament real și profund nesănătoase într-o societate democratică și o Uniune Europeană, care pune respectarea drepturilor omului mai presus de orice.

Puține instituții de presă din mediul online au făcut o analiză serioasă a  tragicelor evenimentelor de la aeroportul din Bruxelles. Abia ieri seară am descoperit în cotidianul Transilvania Reporter un articol care prezenta background-ul autorilor atentatului din capitala Belgiei                                         ( http://transilvaniareporter.ro/actualitate/islam-in-bruxelles-molenbeek-ferentari-cu-turbane/ ).

Astfel am aflat că teroriștii erau cetățeni belgieni, născuți și crescuți într-unul dintre cartierele Bruxelles-ului, denumit Molenbeek. Erau musulmani, însă nu de origine turcă, nici siriană, ci erau magrebieni, de proveniență nord-africană ( Maroc, Algeria, Tunisia ). Tot din articolul semnat de publicistul Dan Alexe, am aflat că însuși primarul Bruxelles-ului este de orgine turcă (Emir Kir) și asta a fost posibil datorită populației care este formată în proporție de aproape 30% din musulmani.ATENȚIE: nu vorbim de musulmani care au venit cu valul de imigranți, ci de cetățeni europeni, locuitori de drept ai spațiului Schengen!

sursă foto: i.ytimg.com


Acești musulmani locuiesc în cele mai sărace comune (cartiere) ale Bruxelles-ului. Vorbim despre o capitală cu un șomaj de 20% și un salariu lunar de 1.000 euro, cu 35% mai mic față de media națională. Dintr-un astfel de mediu provin autorii atentatului de la aeroport.

Din păcate, serviciile secrete manipulatorii extremiști au încercat și au și reușit să impună ideea cum că refugiații, în speță și musulmanii, în general, vin să cotropească Europan și, implicit, România. FALS!



Eu vă sugerez să faceți minimum de efort și să priviți dincolo de diferențele de natură etnică și religioasă. Nu vă lasați pradă manipulării serviciilor de securitate națională, care s-au dovedit neputincioase în a preveni un asemenea atentat. Nu uitați, că din cauza unor ignoranți și a unor români cu calități îndoielnice, nația română a ajuns să fie privită în toată Europa drept o adunătură de hoți și cerșetori. Nu lăsați prejudecățile și manipularea de doi bani să vă influențeze judecata.

Europa are nevoie de o strategie comună de combatere a terorismului, dar ura nejustificată împotriva musulmanilor nu va rezolva nimic.

miercuri, 23 martie 2016

Colectiv - tragedia unei generații

În urmă cu 15 ani începeam liceul la CNLR și îmi aduc aminte cât de puternică era dorința de individualizare în rândul colegilor și a prietenilor mei. Începând cu felul în care ne îmbrăcam, ce muzică ascultam, ce localuri frecventam, în care grupuri ne învârteam, totul convergea spre același scop: să fim originali.

Îmi amintesc de felul în care foloseam marker-ele pentru a desena pe ghiozdane sau teniși, de lanțurile făcute din agrafe de birou sau ace de siguranță, de moda părului cu țepi; de Soho, Just Fine, Vama Veche, Deea, Club Europa, terasa de la Cora; de Korn, Papa Roach, Limp Bizkit, Linkin Park, Boomfunk Mc`s, Proiectu„ Verde, Veritasaga, Casa, Sonique; de rock-eri, rave-ri, hip-hop-eri, house-ri, maneliști; de TM Base, Dj`s Gathering, De La Hoya, Rock-otecile din subsolul Casei de Cultură, majoratele de la cabana Renel etc. Toți ne doream să avem ceva unic în aspect și comportament, iar apartenența la o gașcă era numai conjuncturală.



Lucrurile s-au schimbat foarte mult odată cu accesul nemijlocit, aproape gratuit și global la informații. În urmă cu 15 ani aflam cu se mai îmbracă idolii de la televizor și din reviste, precum POPCORN. Ca să ne dăm întâlnire sunam pe fix sau dădeam bip-uri (un apel era prea scump). Când vroiam să vedem un film, închiriam o casetă VHS sau un DVD, iar muzica la purtător era pe casete și cd-uri.


Schimbarea a fost generată de accesul pe scară largă la internet de mare viteză, cu un cost scăzut, care a permis popularizarea rețelelor de socializare. Prima dată a fost Hi-5, iar apoi Facebook-ul a acaparat toată piața. Așa se face că orice adolescent poate acum să afle ce ascultă, cum se îmbracă, unde și cu cine umblă, toți colegii lui de clasă și toate persoanele de care este interesat. Acest fenomen a dus la uniformizarea gusturilor.



Cred că nimeni nu ar fi reușit să reintroducă uniforma școlară în timpul generației mele, dar uite că actuala generație o acceptă și o poartă cu mândrie (nu că ar fi ceva rău în asta). Tinerii din ziua de azi (am ajuns s-o spun și pe asta) sunt mult mai atrași de ideea de aparteneță la un colectiv, decât de farmecul originalității. Actuala generație de liceeni și studenți pune anturajul și, implicit, conformismul, mai presus de individualitate.

Partea bună a conformismului și a ideii de colectivitate în rândul actualei generații de tineri este că adolescenții de astăzi au o forță pe care noi nu am fi putut s-o avem la sfârșitul anilor 90, începutul anilor 2000. Adolescenții anilor 2013-2016 au dat dovadă de adevărata forță a generației tinere și au câștigat astfel impotanța cuvenită.

Partea proastă este că odată cu popularitatea rețelelor de socializare a crescut și capacitatea de manipulare în rândul minților tinere. Este prețul plătit pentru un sistem de educație care nu s-a adaptat nevoilor moderne și a unei libertăți de exprimare care este folosită drept paravan de grupurile economice de interese.



Tragedia de Colectiv nu ar fi putut lua amploarea socială și mediatică pe care a avut-o, dacă așa ceva s-ar fi întâmplat în 2002, de exemplu. În 2002 ar fi fost foarte greu, aproape imposibil, ca reacția tinerilor și a societății civile să se extindă atât de mult și repede și să determine demisia Guvernului.  Sper ca, pe lânga forța pe care o au, tinerii de astăzi să realizeze și reponsabilitatea de care trebuie să dea dovadă.

luni, 21 martie 2016

Priorități educaționale

Citeam zilele trecute un material publicat pe pagina de facebook a Consiliului Județean al Elevilor Bistrița-Năsăud, referitor la câteva dintre doleanțele elevilor bistrițeni. Am reținut din ceea ce scria în articolul respectiv că își doresc un curs de prim-ajutor, mai multă practică, meditații la materiile cu dificultăți, o componentă de practică profesională, dar și o mai bună igienă sanitară în școli.

 Unora dintre lipsurile actuale ale sistemului educațional le-am simțit și noi (cei din generația mea) impactul negativ. Și o să încep de la coadă la cap și să mă refer la igiena sanitară în școli. Nu știu cum arată acum toaletele liceelor bistrițene sau ale gimnaziilor, dar în urmă cu 12 ani erau aproape mizerabile. Actuala generație vorbește de lipsa săpunului și a hârtiei igienice din toalete. Văd că nu s-a schimbat mare lucru. Și noi mergeam cu șervețele sau hârtie de acasă la wc, iar săpunul, eu unul, nu l-am vâzut în vreo toaletă în 12 ani de școală la Bistrița.

 sursă foto: telegraph.co.uk

Da, un curs de prim-ajutor ar fi util la orice nivel educațional. Fie că vorbim de gimnaziu, liceu sau universitate, cred că o astfel de componentă educațională nu ar trebui să lipsească din învățământul românesc. Motivele sunt evidente.

Meditații la materiile dificile nu consider că sunt necesare. Nu cred că până la nivel liceal există materii dificile, ci doar elevi care nu învață suficient de mult. Iar figura cu ”trebuie să-și trăiască adolescența, nu doar să tocească”, nu ține. Și noi ne-am trăit din plin adolescența, iar BAC-ul l-am luat cu 9.56, fără meditații.


sursă foto: petronas.com.my
Dacă educația din România ar avea vreun călcâi al lui Ahile, atunci acela ar fi lipsa componentei practice. Evident că nu o să poți face practică la română sau algebră, dar este strigător la cer să termini liceul și să nu ști care sunt taxele pe care trebuie să le plătești sau declarațiile pe care un salariat trebuie să le depună la finanțe. În societatea în care trăim, cu atâtea oportunități de a atrage fonduri europene pentru tineri, mi se pare o risipă de timp faptul că ai (la unele profile) 5 ore de matematică pe săptămână, dar nimeni nu-ți explică care e diferența dintre PFA, SRL sau SRL D și ce posibilități de a atragere a fondurilor europene pentru tineri există. Totodată consider că este necesară cel puțin o oră de educație civică pe săptămână, care să aibă și o componentă de ecologie. Nu în ultimul rând cred că ar trebui introdusă o jumătate de oră zilnică de educație fizică sau sport, bineînțeles adaptată posibilităților majorității elevilor și fără absurdități gen ”3 ture de teren, iar elevul care le termină ultimul mai face o tură”.

sursă foto: firstaidexperience.ie

Cât despre practică profesională, cred că ar fi extrem de necesar ca elevilor de liceu să le fie oferită posibilitatea ca, pe timpul verii, să aibă acces la programe de internship sau stagii de pregătire profesională în instituțiile publice, întreprinderi, dar și firme cu activități în domenii precum marketing, advertising, contabilitate etc. Un astfel de demers ar rezolva lipsa de atractivitate și mână de lucru calificată în domeniile industriale și nu numai.

Aici putem regăsi câteva dintre lucrurile care ar putea și ar trebui să facă parte din proiectul politic al candidaților la alegerile locale și parlamentare.

miercuri, 16 martie 2016

Curentul minimalist sau cum să trăiești dintr-un rucsac

Mereu mi-au plăcut încăperile ”aerisite” și un birou pe care să am, în afară de laptop, doar un carnețel și cana de cafea. Apreciez o cameră care îți oferă senzația de spațiu, chiar dacă suprafața este de 2x3 metri. Pe de altă parte, mereu m-am simțit incomod într-o încăpere plină de lucruri și lucrușoare (chiar dacă e de 10x10 metri), care ai impresia că îți cad în cap.

Tot timpul încerc să nu adun și să depozitez obiecte de care nu am nevoie sau pe care le folosesc foarte rar. La fel ca bagajul emoțional, urăsc bagajul fizic, al lucrurilor pe care trebuie să le depozitezi, aranjezi, ștergi de praf și de care te împiedici prin casă. Inevitabil adun cărți, haine, cutii, documente și alte obiecte, pe care le trec printr-un filtru de două-trei ori pe an.

sursă foto: travellerspoint.com

Ce legătură au toate aceste lucruri cu un curent artistic? Păi uite că au, după cum am aflat și eu recent. De fapt, la nivel mondial există o tendință a modului de viață minimalist. Sunt oameni care încearcă să trăiască doar cu atâtea lucruri câte încap într-un rucsac sau o valiză. Pentru cei care au dubii, un tricou = 1 lucru, aparatul de bărbierit = 1 lucru, o carte = 1 lucru etc.

Treptat am descoperit că sunt unii care au dus la extremă această tendință și și-au impus să trăiască cu nu mai mult de 100 și chiar 50 lucruri. Sunt unii care în cele 100, 200 sau 300 lucruri includ și obiectele de mobilier și vesela, alții nu o fac. Dacă ținem cont de faptul că, în medie, un adult adună 10.000 lucruri, observăm că diferența este mare.

sursă foto: cdn.decoist.com


O fi bine, o fi rău? Să-mi spuneți voi ce credeți și dacă ați putea să trăiți cu 500 lucruri, să zicem. Pentru mine, de exemplu, laptop-ul, aparatul foto, telefonul și hdd-ul extern sunt indispensabile.  La cărți, cu 3 excepții aș putea renunța, iar obiectele de îmbrăcăminte cred că le-aș putea limita la 30.

Mai toate ideologiile religioase popularizează conceptul desprinderii de materialism. Este o ușurare, așa o simt eu, atunci când îți faci curățenie în dulap/birou, în minte și în suflet. Dacă mai și reușești să menții curățenia, vei fi, cel puțin, mai fericit decât ești în prezent.

Dacă vreți să aflați mai multe, vă recomand câteva blog-uri:

http://www.theminimalists.com/288/

http://mnmlist.com/50-things/

http://exilelifestyle.com/51/

http://zenhabits.net/minimalist-fun-the-100-things-challenge/

vineri, 11 martie 2016

Uitasem de ce am iubit jurnalismul...

A fost nevoie de povestea unor oameni de bună credință, care s-au luptat cu sistemul, pentru a-mi reaminti de ce m-am îndrăgostit de această meserie.

Mereu am considerat jurnalismul ca fiind instrumentul cu care se poate face dreptate, iar jurnaliștii cei care îl mânuiesc. Presa este în concepția mea cea care are rolul de bază de a informa, dar, mai presus de asta, are rolul de a spune ceea ce persoanele neîndreptățite nu pot spune și de a căuta dreptatea cu orice preț. Cred că jurnaliștii, pe lângă misiunea lor au și o datorie față de cei care îi citesc/ascultă/urmăresc: au datoria, mai presus de orice, de a nu face compromisuri!

 sursă foto: www.council.nyc.gov

Îmi amintesc cu dor de anii petrecuți în televiziune, la ziar și de materialele cu impact pe care le-am realizat. Din păcate, jurnalismul este și o meserie de anduranță. 70% dintre știri au strict rol informativ. Doar 30% sunt știri care îndreaptă nedreptățile și-i ajută pe cei pe care nimeni altcineva nu-i poate ajuta.

Îi admir și îi respect pe colegii care sunt în continuare pe baricade și care-și fac meseria cu bună credință, în ciuda tuturor greutăților pe care le înfruntă zi de zi. Vreau să mă înclin în fața tuturor jurnaliștilor pentru care adevărul nu are preț.

miercuri, 9 martie 2016

Despre (fuga de) responsabilitate

De fiecare dată când vei întreprinde ceva, fără a avea un succes răsunător, 9 din 10 români îți vor putea spune cu precizie ce, unde și cum ai greșit. Că ”datul cu părerea” e sportul național al românilor, nu are rost să povestim. Presupunând că te-ai maturizat și nu te afli în fața primului eșec, înseamnă că accepți critica celor 9 din 10 români. Dacă maturizarea a presupus și eliminarea orgoliului înseamnă că, după ce ți-ai asumat greșeala, vei căuta ajutor pentru a-ți atinge obiectivele.
Ei și de aici lucrurile devin interesante!

9 din 10 români vor inventa o scuză și te vor refuza atunci când le vei cere să facă ceva în plus față de datul cu părerea. Apatia asta generalizată este îndeosebi acutizată atunci când vine vorba despre responsabilitățile civice. Fie că vorbim despre vot, păstrarea curățeniei în zona în care locuim, participarea la dezbaterile publice pe probleme de interes local sau alte aspecte ce țin de cultura civică, majoritatea oamenilor își vor spune că nu e treaba lor și că sigur sunt alții care se vor ocupa de asta.
sursă foto: www.tashamscott.com

Doar într-o lume a celor mulți orientați spre interesele strict personale se putea întâmpla ca România să fie adusă în pragul falimentului de Guvernul Boc. Numai într-o societate ca asta, în care dovada maximă de revoltă a ajuns să fie o postare pe facebook, se putea întâmpla ca nici măcar 1% din electorat să schimbe guvernul care a salvat țara de la faliment.

Asfel de lucruri nu mai trebuie să se repete! Cred că orice politician ar trebui să-și propună, înainte de toate, să-și educe electoratul din punct de vedere civic. Niciodată nu vom avea cu adevărat un stat democratic atâta timp cât minoritatea care votează decide pentru majoritatea care se revoltă în fața televizorului sau a calculatorului.

Nu vă lăsați manipulați de cei care vor să stați acasă și să credeți că totul este în zadar pentru români și România. Nu alegeți să întoarceți capul, lasându-i pe alții să rezolve problemele. De cele mai multe ori cei puțini, dar uniți, vor profita de pe urma celor mulți, dar dezbinați. Lipsa de implicare în bunul mers al societății va permite (cu acordul tacit al celor mulți) ca societatea românească să se degradeze în continuare.

Trebuie să oprim ruinarea valorică și morală a României. Schimbarea poate începe prin participarea la vot, la alegerile locale din 5 iunie 2016!

vineri, 4 martie 2016

Lecția zilei: tinerii, politica și interesele

Se tot dau lecții în spațiul public despre implicarea tinerilor în politică. Sunt unii ”gânditori”, care ne spun că tinerii nu au motive să intre în politică, ba chiar ar trebui să se ferească ca dracul de tămâie de PSD. Motivele invocate sunt condamnările și cercetările penale care planează asupra unor personaje marcante ale vieții politice.

sursă foto: www.worthview.com

Nu mă pot abține să nu fac câteva precizări:

- nu poți arunca un sac cu cartofi pentru că ai găsit unul stricat;

- urmând logica asta de baltă, tinerii ar trebui să stea deoparte de mediul academic (vezi profesorii care au girat cărțile pușcăriașilor), de forțele de ordine publică (vezi vameșii și alți capi ai IGPR și MAI cu cercetări și condamnări penale), de sănătate (sunt sute de cazuri de șpagă și malpraxis), de educație (dascăli care iau șpagă și abuzează elevii), de jurnalism (vezi SRS, SOV, Voiculescu, Sebastian Ghiță etc.) și aș pute continua cu exemple din toate profesiile existente în România;

- alegerea unei cariere nu te face vinovat de toate greșelile respectivei clase profesionale, la fel cum rasa sau etnia nu te fac hoț, terorist sau violator.

Nu cred că tinerii care aleg să urmeze o carieră în politică sau în orice alt domeniu ar trebui să fie etichetați în funcție de toate greșelile predecesorilor lor. Doar prin implicarea tinerilor lucrurile se pot îmbunătăți, acolo unde este cazul.

Cât despre opiniile contra implicării în PSD sau orice altă formațiune politică, cred că este important să-ți formezi o opinie proprie, în cunoștință de cauză, înainte de a judeca activitatea a sute de mii de reprezentanți ai oricărei categorii socio-profesionale.