miercuri, 24 februarie 2016

Ne place să ne văicărim

Un bun prieten, după ce-a bătut lumea-n lung și-n lat și a intrat în contact cu diverse culturi ale mapamondului a ajuns la concluzia că nouă românilor, tare ne place să ne văicărim. Pe moment nu i-am dat dreptate și am apreciat concluzia lui cu ostilitatea unuia care nu a văzut diaspora. Le mai ști tu pe toate după un an în străinătate, îmi spuneam atunci în gând.

Cert este că de atunci am început să privesc puțin altfel relația mea cu cei din jur și felul în care mă raportez la scara valorilor personale și general valabile. Mereu mă întreb atunci când îmi vine să ”pun pușca jos”, dacă întradevăr am de ce mă plânge sau există și o parte bună. Schimbându-mi concepția despre viață am început încet-încet să-i dau dreptate amicului meu și am realizat că e oarecum la modă (mai ales pe facebook) să te plângi de ceva: iubit/ă, slujbă, amici, vreme, mâncare, salariu etc.

 sursă foto: timponline.ro

Nu intenționam să scriu despre asta, dar o discuție avută în cursul acestei dimineți cu un taximetrist m-a făcut să mă răzgândesc. Treceam pe strada Gării, acolo unde se montează, la fel ca pe 1 Decembrie și pe Grigore Bălan, acele delimitatoare de sens (niște stâlpi mici, din PVC).

TX: No, uitați ce ne fac ăștia!

EU: ....

TX: Pun țevile astea aici, să nu mai poată intra lumea pe Împăratu Traian. Să trăbuiască să meargă până în sens, să întoarcă.

EU: ....

TX: Vine o ambulanță cu vreun pacient la tomograf, nu poate intra.

EU: Lăsați că nu-i un capăt de lume. Are de ocolit vreo 50 de metri până în sensul giratoriu și înapoi.

TX: Da, da uitați numa` cum încurcă traficu`.

EU: ....

Culmea, traficul se desfășoară exact în aceleași condiții pe strada Gării, doar că puțin mai în siguranță și mai fluid, acum că nu mai stai în mijlocul drumului să aștepți după unul care vrea să facă la stânga pe Împăratu Traian.

Da, parcă este bine să te plângi. Te ajută să socializezi. Atunci când viața îți este goală, te plângi de ceva pentru a porni o conversație.


luni, 22 februarie 2016

Și în cazul lui Titieni se aplică ”rețeta Iohannis”

M-au abordat câteva persoane zilele trecute, cu sufletul la gură, să mă întrebe dacă am văzut minunea. După ce-i privesc puțin pieziș, aflu că minunea este faptul că PNL și-a anunțat candidatul la funcția de primar al Bistriței. După ce ne-au ”amenințat” atâta timp că-și vor pune și ei candidat, mărturisesc că am intrat și eu, mânat de curiozitate, pe online-uri să-i aflu numele.

Prima reacție a fost: cine e Titieni? Am citit apoi biografia activității intelectuale și artistice a candidatului PNL și m-am întrebat din nou: cine e Titieni? Ah nu, am înțeles cine e omul Titieni, nu înțeleg însă ce relevanță are în contextul socio-politic bistrițean. Din câte am reuțit să aflu singura legătură a domnului Titieni cu Bistrița este faptul că aici ”m-am născut, am trăit pubertatea, adolescența și puțin din maturitate”. (timponline.ro)



Inițial am zis că subiectul nu merită o postare pe blog, dar am observat ceva interesant: pentru că notorietatea lui Adrian Titieni în Bistrița (v-o spune un cinefil, care a urmărit multe filme românești) este egală cu zero, se aplică și în cazul domniei sale ”rețeta Iohannis”. A început printr-o provocare lansată în conferință de presă de deputatul PNL, Stelian Dolha: ”Ovidiu Crețu cred că de ieri nu mai stă relaxat să mănânce popcorn și să bea Cola, ca și colegul său de partid Victor Ponta, pentru că pe data de 5 iunie capitolul Ovidiu Crețu pentru Bistrița se încheie”. Nu știu zău cine a băut mai mult Cola și a mâncat mai mult popcorn în ultimii 4 ani: Crețu sau Dolha? Lăsând asta deoparte, Stelian Dolha a primit și o replică, de la deputatul PSD, Daniel Suciu. Cele două atacuri au apărut în cadrul aceluiași articol pe un online, articol în subsolul căruia au început să curgă comentarii. Și uite așa se crește artificial notorietatea unui candidat.

Spun artificial, căci după ce am ascultat discursul domnului Titieni, cel cu ”suntem cu toții unici și irepetabili, asta o dovedește amprenta digitală, irisul ocular, amprenta genetică, cu alte cuvinte suntem diferiți și în același timp există ceva comun care ne dă condiția asta de ființă umană trăitoare pe Terra”, cred că celor din staff-ul de campanie le va fi foarte greu să-i crească în mod organic norotietatea.

marți, 16 februarie 2016

Dacă tot vorbim de drepturi, hai să spunem tot!

Văd că lumea se cam ferește să spună exact cum stau lucrurile prin televiziunile naționale de știri. Avem 3 mari și late: Antena 3, RTV și Realitatea TV (că B1 e a lui Băsescu). Toate 3 au patroni sau acționari majoritari, foști și actuali, care au condamnări sau sunt suspecți de fapte de natură penală. E vorba de Voiculescu, Sebastian Ghiță și Sorin Ovidiu Vântu.

La Antena 3, nu e prima dată când vin autoritățile la ușă, cred. Nici Realitatea TV nu e străină de astfel de întâmplări, iar RTV la fel. Păi și ce-or fi căutând oamenii ăștia acolo? Chiar așa draconici sunt politicienii, că vor să le închidă pe toate? Întreb și eu.

sursă foto: everyvoice.org


Sincer să fiu, mă uit la televizor la emisiunile de pe Paprika (emisiuni culinare) și la cele de pe Naional Geographic, o jumătate de oră, seara. Nu o să mor dacă se va închide oricare sau toate televiziunile de știri din România și o să fiu la fel de bine informat, ca și până acum.

Marea problemă, însă, este a sutelor de salariați, care vor rămâne poate fără slujbă sau le vor fi reduse salariile, chiar dacă nu se va închide Antena 3. Editorial vorbind, eu unul m-aș bucura să dispară Antena Stars cu totul, împreună cu jegul de emisiune, care se numește ”Un show păcătos”.

Nu e ok ca instituțiile media să fie condiționate de bani veniți pe filieră politică, în aceeași măsură în care nu e ok ca cei care iau bani de la politicienii, să dea în fiecare seară, de duminică până joi, lecții de moralitate românilor.

N-o mai lungesc, că mă apuc să vă zic de salariile lipsă de pe la televiziunile la care am lucrat timp de 5 ani și nu mai termin degrabă.

miercuri, 10 februarie 2016

Curvelor! Hoților! Criminalilor!

Am lăsat intenționat să curgă 24 ore de la lansarea în online a informației conform căreia PSD și Liviu Dragnea atentează la libertatea de exprimare a românilor. Am vrut să văd cât de departe ajunge isteria iscată de o mână de bloggeri și jurnaliști ”de bine”. Concluzii? Am început să capăt mai multă încredere în prostie și în puterea manipulării.

Dacă ne aducem bine aminte, în urmă cu 4-5 zile circula știrea cu Alin Gorghiu (liderul PNL) care vroia să taie banii pentru tratamentele bolnavilor de cancer la jumătate. O porcărie, o nesimțire și o hoție fără margini, din partea celor care l-au dat pe Iohannis președinte și care se laudă că reprezintă cu adevărat voința românilor, cărora vor să le dea țara-napoi.


Ați fi crezut că e gata, că vor urla facebook-ul, blog-urile și online-urile, iar societatea civilă va ieși din nou în stradă să ceară demisii și din tabăra albastră. Greșit! Informațiile legate de acest subiect au fost trecute sub tăcere, cu excepția câtorva zvâcniri ale celor cărora presa de partid încă nu le-a luat mințile. Din fericire, nu a fost suficient pentru ca PNL să scape cu reputația de „eliberator al patriei” nepătată.

Orice manual de comunicare îți explică că atunci când ai dat-o-n bară și nu mai ai cum s-o scalzi, unica soluție este să limitezi pierderile. Și cum să le limitezi mai bine, decât să arunci în gura manipulabililor și-a goarnelor de partid un pseudo-subiect cu puternic impact emoțional (n-am înțeles de ce nu s-a emoționat lumea la fel pentru bolnavii de cancer), cum este cel cu așa-zisa ”lege a defăimării”, subiect menit să distragă atenția de la căcatul în care te-ai băgat. De aceleași tehnici s-a folosit și Băsescu timp de 10 ani, pentru a distrage atenția de la marile jafuri din buzunarul românilor.

Rețeta e simplă: iei o inițiativă legislativă dintr-un domeniu care implică marea masă a oamenilor (în cazul românilor e datul cu părerea), o ambalezi astfel încât să pară că, dacă legea respectivă e aprobată, ne putem lua adio de la internet și tot ceea ce înseamnă socializare și o lansezi prin goarnele celor menționați anterior. Și ia uite, cum în 24 ore a uitat toată lumea de bolnavii de cancer și tratamentele lor, care au prețuri astronomice și pe care madame Gorghiu voia să le subvenționeze doar pe jumătate.



Miza mare este faptul că utilizatorul de facebook și cititorul de online-uri nu va verifica niciodată informațiile cu ambalaj frumos, ci va reacționa instant, bagând și scoțând ce are mai scump din capul celor ”vinovați”.

Ce înțeleg eu din reacțiile imbecililor de pe internet? Că ne place să ne-o băgăm și ne-o scoatem unii din alții, fără a ne obosi să verificăm dacă motivul pentru care ne înjurăm e real sau suntem manipulați ca niște dobitoace, pentru ca alții să scoată voturi.



Mai înțeleg că deși au trecut sute de ani de la evul mediu, încă ne place să păstrăm un rasism așa voalat, că deh, te mai răcorești când îi mai zici unuia țigan sau poponar pe internet. De ce fac referiri la xenofobie și homofobie? Pentru că la asta se referă de fapt legea de față. Poți în continuare să-i faci pe ăia de la PSD hoți, cât vrei tu (bine ar fi să ai și niște dovezi, dar la români, justiția publică nu are nevoie de dovezi), doar să nu folosești expresii rasiste și/sau homofobe, pentru care în țările civilizate se plătesc demult amenzi și se face chiar pușcărie. 

Și am mai înțeles ceva din logica de baltă a istericilor de pe net: că la cum s-a aprins lumea, zici că fără înjurături nu mai putem comunica.