marți, 1 octombrie 2013

Vă rog, dumneavoastră, domnul sau doamna, chiar şi bună ziua



Oamenii au uitat sau nu mai vor să fie politicoşi. Prea puţini sunt cei care mai ştiu şi care mai respectă rigorile de politeţe prin limbaj şi comportament. Mă uimeşte faptul că sunt persoane care nu mai ştiu să dea bună ziua atunci când intră într-o încăpere plină de oameni. Sunt bărbaţi care nu mai deschid uşa femeilor şi care nu-şi mai oferă scaunul celor care stau în picioare.



Cel mai tare mă deranjează persoanele care te tutuiesc fără ca măcar să-ţi cunoască numele sau să ştie orice alt lucru despre tine. Şi aici sunt 2 categorii: cei care au impresia că li se cuvine respectul din partea altora, fără a-l oferi la rândul lor şi cei care se cred mai spirituali prin factul că te iau la per tu şi îţi spun două bancuri triste.

Nu mi-am propus să înţeleg mai îndeaproape această stare de fapt. Nu poţi să încerci să înţelegi de ce un prost-crescut e prost-crescut, fără a deranja.  La fel cum nu poţi să areţi cuiva că este lipsit de maniere, fără un atac la persoană.

Nu vreau să vorbesc despre "tinerii din ziua de azi", ci mai ales despre vârstnicii din ziua de azi. Oameni cu părul cărunt, ieşiţi la pensie, care au impresia că vârsta le dă dreptul de a nu mai fi politicoşi cu nimeni. Mă refer la acei oameni, la vârsta a treia, care au în exprimare şi gesturi gravitatea unei somităţi şi manierele unui copil de 5 ani, căruia părinţii trebuie să-i aducă mereu aminte să salute sau să spună mulţumesc.

Cât despre tineri, nu am nicio aşteptare în materie de maniere. De aceea sunt mereu surprins când unul de vârsta mea mă ia cu dumneavoastră. Iar atunci când un puştan are impresia că mă poate lua la per tu, doar pentru că a ajuns şi el/ea la facultate, îi zâmbesc frumos şi mă retrag ca să poată să încapă şi impresiile lui/ei în cameră.

Pentru mine politeţea este ceva ce se oferă oricui, indiferent de vârstă sau categorie socială. Am învăţat că nu poţi să trăieşti în societate, dar să te comporţi ca în junglă. La fel cum nu poţi să ceri, fără a oferi la rândul tău. Este o regula elementară a compensaţiei.