marți, 1 octombrie 2013

Vă rog, dumneavoastră, domnul sau doamna, chiar şi bună ziua



Oamenii au uitat sau nu mai vor să fie politicoşi. Prea puţini sunt cei care mai ştiu şi care mai respectă rigorile de politeţe prin limbaj şi comportament. Mă uimeşte faptul că sunt persoane care nu mai ştiu să dea bună ziua atunci când intră într-o încăpere plină de oameni. Sunt bărbaţi care nu mai deschid uşa femeilor şi care nu-şi mai oferă scaunul celor care stau în picioare.



Cel mai tare mă deranjează persoanele care te tutuiesc fără ca măcar să-ţi cunoască numele sau să ştie orice alt lucru despre tine. Şi aici sunt 2 categorii: cei care au impresia că li se cuvine respectul din partea altora, fără a-l oferi la rândul lor şi cei care se cred mai spirituali prin factul că te iau la per tu şi îţi spun două bancuri triste.

Nu mi-am propus să înţeleg mai îndeaproape această stare de fapt. Nu poţi să încerci să înţelegi de ce un prost-crescut e prost-crescut, fără a deranja.  La fel cum nu poţi să areţi cuiva că este lipsit de maniere, fără un atac la persoană.

Nu vreau să vorbesc despre "tinerii din ziua de azi", ci mai ales despre vârstnicii din ziua de azi. Oameni cu părul cărunt, ieşiţi la pensie, care au impresia că vârsta le dă dreptul de a nu mai fi politicoşi cu nimeni. Mă refer la acei oameni, la vârsta a treia, care au în exprimare şi gesturi gravitatea unei somităţi şi manierele unui copil de 5 ani, căruia părinţii trebuie să-i aducă mereu aminte să salute sau să spună mulţumesc.

Cât despre tineri, nu am nicio aşteptare în materie de maniere. De aceea sunt mereu surprins când unul de vârsta mea mă ia cu dumneavoastră. Iar atunci când un puştan are impresia că mă poate lua la per tu, doar pentru că a ajuns şi el/ea la facultate, îi zâmbesc frumos şi mă retrag ca să poată să încapă şi impresiile lui/ei în cameră.

Pentru mine politeţea este ceva ce se oferă oricui, indiferent de vârstă sau categorie socială. Am învăţat că nu poţi să trăieşti în societate, dar să te comporţi ca în junglă. La fel cum nu poţi să ceri, fără a oferi la rândul tău. Este o regula elementară a compensaţiei.

miercuri, 11 septembrie 2013

Ce mai contează?!

Cum poţi tu, băi nene, să spui că nu contează? Adică tu, ministrul Sănătăţii spui că nu contează dacă ies medicii din spitale în stradă? Ca dacă ies numa vreo 6.000 nu e motiv de îngrijorare. Nu contează ce probleme au oamenii ăia, nu contează ce soluţii ar fi la acestea probleme, nu contează ce impact au asupra pacienţilor problemele medicilor din spitale.


Tu, Eugen Nicolăescu vii după concediu şi foarte relaxat, le spui jurnaliştilor că nu contează nemulţumirile medicilor, atâta timp cât nu-ţi iese prea multă "pulime" în faţa ministerului. Nu discut aici despre legitimitatea revendicărilor medicilor rezidenţi sau de care or mai fi. Vreau în schimb să vorbesc despre batjocura adusă la rang de normalitate, de către un ministru pentru care problemele din domeniul sanitar nu sunt motiv de îngrijorare.

Nu am văzut să se inflameze niciun talk-show-ist pe tema asta. Poate-or fi fost ceva comentarii şi nu le-am văzut eu, dar e strigătoare la cer maniera miserupistă în care Eugen Nicolăescu înţelege să gestioneze o problemă. Dacă nu sunt legitime revendicările, dacă rezidenţii sunt atât de bine plătiţi, încât nu merită să te îngrijorezi de pichetări, hai tată cu exemple: spune cât câştigă şi de ce crezi matale că e suficient sau că cer prea mult.

Vina este, însă, şi a sindicaliştilor şi a celor de la Colegiul Medicilor. În afară de ieşirile rare ale lui Astărăstoae în presă, nu se mai aude glasul reprezentanţilor medicilor. Cei care ştiu, nu vor să spună; cei care vorbesc, fie nu ştiu, fie sunt marginalizaţi de şmenarii care se tem să fie daţi afară sau au rezolvat ei cumva cu superiorii, să le fie "cald" la iarnă.

Am trăit s-o văd şi pe asta....


miercuri, 4 septembrie 2013

Să vedem ce zice şi legea

Am tot ascultat criticile aduse la adresa societăţii româneşti în ultimele 24 ore. Sunt unii mai înverşunaţi ca alţii în a da vina, în mod categoric, fie pe bunicută, fie pe guvern, pe primărie sau pe societate în general. Există adevăruri şi de o parte şi de cealaltă.




Ce nu am regăsit, însă, în toată această "fizică cuantică" a maidanezilor este textul legii. Vrând astăzi să fac puţină documentare pe acest subiect, am căutat care sunt rasele de câini ce trebuie să poarte botniţă. Am găsit pe pagina de internet a Poliţiei Române textul unei Ordonanţe de Urgenţă cu numărul 55, din 2002.

Şi zice aşa: " Proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor prevăzuţi la art. 1 şi la art. 2 alin. (1) au obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, şi să inscripţioneze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul "Câine periculos" sau, după caz, "Câine agresiv", printr-o plăcuţă având dimensiunile de cel puţin 15 x 25 cm".  Sunt curios dacă s-a obosit cineva să întrebe la Poliţia Capitalei, câte controale au făcut, câţi oameni au oprit pe stradă să verifice dacă le sunt câinii înregistraţi? Şi dacă s-au făcut, câte amenzi s-au dat?


Mai zice acolo:
ART. 2
(1) Prin câini agresivi se înţelege: 
a. orice câine care, fără să fie provocat, muşcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private;  
ART. 10 
(1) În cazul câinilor prevăzuţi la art. 2 alin. (1), organele de poliţie, la sesizarea unei persoane sau a reprezentantului legal al acesteia ori din oficiu, avertizează proprietarul sau deţinătorul temporar al câinelui să ia toate măsurile pentru prevenirea comportamentului canin agresiv.
(2) Dacă proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor prevăzuţi la art. 2 alin. (1) nu iau măsurile prevăzute la alin. (1), poliţia poate dispune plasarea câinelui într-un adăpost, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2), în cazul în care pericolul avut în vedere se menţine

Sunt curios câte sesizări s-au făcut pe aceste articole, dar mai curios sunt în Bistriţa, în care adăpost ar putea Poliţia dispune plasarea câinelui agresiv? Şi ce se întâmplă cu sesizările făcute pentru câinii fără stăpân?
Să continuăm:

ART. 4
(1) Proprietarii de câini prevăzuţi la art. 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei în a cărei rază este situat imobilul în care este deţinut câinele o adeverinţă în fotocopie, eliberată de Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, din care să rezulte încadrarea câinelui în categoriile prevăzute la art. 1, precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzând următoarele date: ......
d. existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de câinii prevăzuţi la art. 1 lit. a). 

Tare sunt curios câte asigurări şi-au făcut proprietarii de Pit Bull, Bull Terrier sau Rottweiller? Şi mai sunt foarte curios câţi dintre ei au fost amendaţi că îşi plimbau câine în parc fără botniţă şi lesă?


Şi ar mai fi multe lacune, pe deoparte în textul unei ordonanţe învechite, pe de altă parte în aplicarea ei. Aflaţi mai multe la următorul link http://www.politiaromana.ro/ordine_publica/oug_55_2002.htm

Părerea mea este că în primul rând avem o problemă cu fondurile şi interesul autorităţilor locale în a rezolva această problemă. Adică nu mi se pare firesc să nu se găsească bani pentru încă un padoc la Bistriţa. Mai mult decât atât, nu mi se pare firesc să fie eliberaţi câinii pe stradă, pentru a face loc în padoc celor aruncaţi din camioane la marginea oraşului, de către imbecilii din alte judeţe.

Cât despre incidentul din parcul Tei, toată cheia stă în faptul că locul unde a fost muşcat copilul era sau nu proprietate privată.

duminică, 17 martie 2013

Nimic nu este ceea ce pare a fi...

Dacă am învăţat ceva în decursul experienţei mele limitate cu sfera politicului este că nimic nu e ceea ce pare a fi atunci când vorbim de politicieni. Mai ales când vorbim de oameni de calibrul lui Oltean, Blaga sau Udrea. De altfel Blaga a zis-o pe şleau la Bistriţa, după ce l-a întrebat cineva de relaţia cu Băsescu, că el face politică de 23 ani şi nu cade în capcana unor întrebări menite să îngălbenească ecranele televiziunilor de ştiri.

Şi atunci de ce am crede ceva din tot ceea ce s-a spus în cadrul celor 3 prezentări (mult prea lungi, în opinia mea) ale moţiunilor de candidatură pentru şefia PDL? De ce am crede că Macovei, Udrea sau Blaga vor un PDL unit; că vor oameni cinstiţi şi lipsiţi de interese personale în BPN; că vor, de acum încolo, să dea totul pentru români şi Europa? Sună frumos, nu?



Prin excelenţă politica presupune jocuri de culise. Cu atât mai mult cu cât accesul presei a fost permis la prezentarea moţiunilor, îmi vine greu să cred mai mult de un sfert din conţinutul discursurilor făcute. Îmi vine greu să cred că Blaga e ciuma care distruge şi vinde PDL, la fel de mult cum îmi vine să cred că Udrea sau Macovei vor veni pe un cal alb şi vor relansa democrat-liberalismul în România.

De altfel de ce am crede ceva din tot ceea ce s-a spus acolo, când chiar gazda, Ioan Oltean le-a dat de înţeles tuturor celor 3 candiaţi că au susţinerea lui? La Macovei i se adresa cu "doamna preşedinte"; pe Udrea o flata el şi jumatate sala; iar la Blaga i-a spus că e convins că va câştiga.

Oare chiar a pus cineva botul la înverşunarea lui Florea cu care, vezi doamne, spunea adevărurile atât de necesare purificării PDL? Eu unul nu cred nici măcar o secundă că se poate sau se va putea vreodată face politică în România sau oriunde altundeva în lume, fără a servi intereselor celor care achită facturile campaniilor electorale. Nu cred că se vor putea pune vreodată pe locurile eligibile în listele de la locale oameni care merită şi nu cei care au slujit şi vor sluji fără să comenteze intereselor de partid.



N-o să uit niciodată rânjetele a doi consilieri judeţeni USL, când un coleg de presă i-a întrebat săptămâna trecută de ce primăriile PDL primesc aşa puţini bani. Erau aceiaşi consilieri care în urmă cu un an se jurau pe ţară, mamă şi alte lucruri sfinte că ei nu vor face niciodată ce a făcut Liviu Rusu şi "camarila PDL". Şi atunci de ce să-i mai credem? De ce să-i mai creadă membrii PDL?

S-a vorbit de lipsa decenţei şi de opulenţa cu care politicienii de vârf ai PDL s-au afişat în public atunci când românilor li se spunea că trebuie să strângă cureaua. Aceeaşi opulenţă am văzut-o la toate cele 3 prezentări de moţiuni. IPAD-uri, IPHONE-uri, cazare la hotel de 5 stele. Păi în condiţiile acestea şi mie mi-ar fi uşor să le promit românilor numai bine.



Până la urmă lumea se împarte în două: cei care conduc şi cei care sunt conduşi. Dacă cei care conduc ar renunţa la jumătate din ce au, am duce-o cu toţii mai bine. Nu există un singur deputat în tot Parlamentul României care să primească un salariu mai mic de 4900 lei. Dar ne vorbesc nouă de interesul poporului şi măsurile de austeritate atât de necesare.

Hai pa, că mă enervez şi îmi stric duminica.


sursă foto: http://stareanatiunii.com, https://sfinx777.wordpress.com

joi, 10 ianuarie 2013

Dora Costin şi admiratorii ei prefăcuţi

De când şi-a făcut loc sexchat-ul (căci videochat-ul e cu totul altceva) şi pe la noi, nu puţine sunt frumoasele bistriţence care au făcut carieră din masturbarea online pentru plătitorii de peste ocean. Printre ele, deja celebra, Dora Costin, căreia Playboy i-a dedicat un pictorial.

Înainte să vă daţi ochii peste cap, nu, nu este un post despre moralitatea sexchat-istelor. Eu vreau să vorbesc despre ipocriţii care le admiră în secret şi se ruşinează pentru asta. Sunt acei oameni, care atacă cu înverşunare reporterii care publică articole legate de Dora Costin sau alte domnişoare ale peisajului monden bistriţean. Şi ca să exemplificăm, citeam ieri în Bistrita24.ro un articol denumit "Dora Costin: Videochat-ul m-a ajutat să trec peste timiditate".

Materialul publicistic vorbeşte despre faptul că mulţi clienţi de-ai ei vor doar să stea de vorbă şi nu îi cer să se dezbrace. Până aici, nimic nou. În subsolul articolului, însă, scrie un anume Alex : "D-lor ziaristi!! este de neaceptat sa promovati ''NULITATI''si personaje sinistre si diavolesti!...in sensul in care acestea pot fi MODELE de urmat! ELIMINAREA lor din mediul public trebuie sa fie un pas important pentru INSANATOSIREA SI ACCEPTAREA ISTORIEI poporului roman!... trebuie lapidati (e ) astfel de gunoaie!"

Ce nu înţeleg "moraliştii" din mediul online este faptul că tematica articolelor sau a ştirilor tv este mereu adaptată numărului de accesări şi audienţelor. Aşa că moralistul Alex, prin simplul fapt că a deschis articolul a mai aduc o vizualizare în plus la contorul ştirii respective şi, prin urmare, i-a dat redactorului un motiv în plus să mai scrie astfel de ştiri. 

Dar dincolo de asta, nu credeţi că Alex e  ipocrit? Adică o persoană care consideră astfel de articole cel puţin inoportune şi dăunătoare "sănătăţii şi istoriei poporului român", nu le citeşte, nu? Pe de altă parte este la fel de adevărat că pozele cu fete frumoase în sutien şi titluri gen "videochat" atrag atenţia publicului masculin. Aşa că domnule Alex, de ce aţi deschis această ştire?

Chiar şi site-urile gen realitatea.net sau capital.ro conţin ştiri mondene, dar nu ne obligă nimeni să le deschidem. Aceste ştiri au publicul lor ţintă, care este destul de numeros, domnule Alex.

Cei care vor să se convingă de veridicitatea informaţiilor prezentate poate acces link-ul următor:
http://www.bistrita24.ro/articole/Dora-Costin:-Videochat-ul-m-a-ajutat-sa-trec-peste-timiditate-20207.html#.UO5z3661U9x

marți, 1 ianuarie 2013

Aşteptările mele de la 2013

Nu mă aştept ca 2013 să facă minunile pe care 2012 nu le-a făcut. Sper doar că va fi un an în care nu mă voi mai enerva chiar în fiecare zi. Cel puţin asta mi-am propus. Mai sper că nu voi mai visa atât de des lucruri legate de job.

Mă aştept ca anul, care a început de aproape 18 ore, să-mi aducă o mai mare siguranţă în plan profesional. Cum se va întâmpla asta, nu ştiu nici eu exact. Important este că există intenţia. O să văd eu ce şi cum voi face pentru a o materializa.

Şi, bineînţeles, nu mi-ar strica nici un bilet câştigător la loto, dar, cum spuneam, nu mă aştept la minuni. Sper să fiu la fel de sănătos ca în anul care tocmai s-a încheiat, iar decembrie 2013 să ne găsească, pe mine şi cei dragi mie, cel puţin la fel de bine ca acum.