marți, 29 mai 2012

Viaţa este un cumul de coincidenţe, iar noi suntem nişte consumabile

Mă uit acum la Gâdea cu alaiul anteniştilor. Au primit 5 sau 6 premii APTR (Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România) . Asta este foarte bine. Mai ales că printre ei este şi Petre Nechita, un coleg de-al meu de facultate, de an şi, dacă nu mă înşel, chiar de grupă.





Problema mea este cu lauda de sine. Şi dincolo de asta cu premierea unui cumul de coincidenţe. Căci da, unele premii au fost câştigate pe seama sumei de întâmplări aleatorii. Cel puţin, dacă vorbesc de relatările de la protestele lunii ianuarie din capitală şi piatra luată în cap de Petre Nechita, pot spune că a fost omul la locul potrivit. Nu vreau să minimalizez prezenţa de spirit pe care a avut-o să vorbească în continuare, dar hai să recunoaştem, că lovitura primită a făcut relatarea inedită. În condiţiile în care toate televiziunile transmiteau cu cel puţin 2 echipe, în direct de pe străzile capitalei, nu poţi spune că un reporter a relatat mai strălucit ca altul. Oamenii au alergat de la un loc la altul, în tot haosul acela şi fiecare a surprins crâmpeie ale unei realităţii dinamice şi imprevizibile. Ceea ce a relatat Petre Nechita a fost un fragment, care, spre norocul său, s-a dovedit a fi inedit (căci după inedit alergăm cu toţii).


Şi acum să ajung şi la marele premiu APTR, primite de Antena 3 pentru talk-show-urile realizate de Gâdea & Co. Nu vreau să cad în păcatul de a spune că teleiziunea opoziţiei a luat grosul premiilor APTR, după schimbarea culorilor în Guvernul României. Nu. Antena 3 a luat multe premii APTR şi anul trecut. Dar îmi vine greu să cred că tot ce au făcut ei în 2011 a fost peste Realitatea TV sau TVR Info (căci vorbim despre televiziunile de nişă). Şi hai să nu uităm, că 3 dintre moderatorii premiaţi au plecat de la Realitatea TV.



Mă bucur totuşi că la aceste ediţii speciale cu laudă de sine, mai au ocazia să apară şi cei care stau în spatele "vedetelor". Oameni care îşi manâncă nervii şi sănătatea zi de zi, pentru ca totul să arate aşa cum trebuie.

Şi totuşi, aceste lucruri contează atât de puţin. Îmi dau seama pe zi ce trece. Un astfel de premiu este o bucurie de o zi, un prilej de laudă şi se reduce la un rând în plus la CV. Însă într-un final nu suntem decât consumabile. Întocmai ca pixurile, agrafele sau hârtia A4, moderatorii, reporterii, operatorii de imagine şi alţii sunt consumabile în televiziune. Trebuie să-şi dovedească zilnic valoarea, iar de cele mai multe ori sunt înţeleşi greşit.


Săptămâna trecută de exemplu încercam să fac vox-uri legate de blocarea programului Rabla. Pe lângă mine trece un domn la vreo 60 ani. "Bună ziua, vă pot deranja un minut? De la Realitatea TV sunt. Vreau să vă cer o părere legată de programul Rabla", îi spun eu. La care domnul revoltat: "lăsaţi-mă în pace, eu nu vorbesc cu voi ăştia de la Realitatea. Sunteţi nişte hoţi, toţi!".

Se aşteaptă de la noi să fim în slujba cetăţeanului, să educăm oamenii, să le apărăm interesle, să îi avertizăm de tot ceea ce le-ar putea dăuna spiritual, fizic sau psihic, să îi amuzăm şi să le oferim orice informaţie necondiţionat. Cu alte cuvinte să facem tot ceea ce ar trebui să facă familia, şcoala, justiţia, biserica şi prietenii. Pe de altă parte suntem reduşi la zero în secunda în care nu am îndeplinit măcar una din aceste condiţii.

Cum să mă faci hoţ?!  Ce am furat de la tine? Cu ce îţi sunt dator? Ia mai scutiţi-mă de teorie, că în "ţara lu` peşte" contează doar legea junglei. Oamenii nu înţeleg mai decât "să ne dea" sau "ne-o luat". Eu de ce aş fi altfel?

Niciun comentariu: