sâmbătă, 17 martie 2012

Îl înţeleg şi pe Gâdea

Mi-e o ciudă de nedescris că nu eram acasă pentru a urmări dialogul dintre MRU şi Gâdea de marţea trecută. Aud şi citesc pe diverse bloguri cum că Ungureanu "i-a dat clasă" la Gâdea sau că "l-a făcut praf". Aşa o fi, nu zic nu. De altfel, pe zi ce trece mai aflu câte ceva despre MRU, lucruri care îl ridică ca om şi profesionist.



Nu vreau să fac referire la jenantul duplex cu Badea pe plasmă care făcea mişto de invitat pentru greşeala gramaticală. Shit happens, prieteni. Dacă i-a scăpat, şi-a luat-o. La fel ca Ioan Oltean cu regele romilor sau cu handicapaţii psihic.



Vreau în schimb să vorbesc despre Gâdea, vârful de lance al armatei mogulului, omul cel mai de încredere al lui Felix, cum îl numea Udrea pe blogul ei. Eu îl înţeleg. Şi spun asta din perspectiva unui om care a lucrat şi la putere şi la opoziţie în televiziune. A trebuit să le fac imagine şi la unii şi la alţii (vă daţi seama că încerc să fiu elegant în exprimare când spun "să le fac imagine").



Problema este că atunci când zi de zi trebuie să cauţi argumente pro sau contra ceva în care tu nu crezi sau cu care nu eşti de acord, ajungi treptat să-ţi uiţi propriile convingeri. Poate fi numită o autoîndoctrinare dacă vreţi. Nu-i cunosc eu principiile de viaţă lui Gâdea, dar pot să bănui că şi el e în situaţia unuia care şi-a uitat convingerile în anii în care a servit opoziţia. Căci, hai să fim serioşi, probabil toţi am da cu piciorul convingerilor noastre pentru funcţia şi salariul lui Gâdea.



Nu-i caut justificări lui Gâdea şi nici nu vreau să-i iau apărarea. Vreau să evidenţiez că există mai multe feţe ale problemei. Oricum este mult mai uşor să-i critici de la televiziunea opoziţiei, decât să-i aperi de la cea a puterii. Mă refer la PDL, evident. Mai ales că le lipsesc oameni cu argumente, iar cei puţini, care sunt, vin rar la emisiuni televizate.

Niciun comentariu: