marți, 21 februarie 2012

Prelungirea superfluă a penisului

Pentru unii prelungirea penisului este o maşină, care nu compensează neapărat prin cai putere, ci prin mărime. Vorbim aici de Hummer, Audi Q7 şi alţi bolizi de acest gen. Sunt alţii pentru care prelungirea bărbăţiei o reprezintă pumnii, cu care dau în cei mai slabi, evident. Sunt unii pentru care o secretară bunoacă reprezintă modul de a ascunde complexele de natură fizică.

Există însă şi o specie puţin mai rară, a parveniţilor. Acei oameni care peste noapte au ajuns în funcţii de conducere. Indivizii acestei specii fac zi de zi caz pe seama funcţiei ocupate, totul, bineînţeles, mascat cu un văl de indiferenţă falsă.



Şi în faţa cui poţi face mai bine bravadă ca şef sau patron, decât în faţa angajaţilor. Aici modalităţile diferă. Un bun prilej de a-ţi demonstra superioritatea, fie ea şi parvenită, este ziua de salariu. Atunci când trebuie să le dai oamenilor leafa pentru care au tras o lună, faci şi o şedinţă. Şedinţa îi oferă parvenitului posbilitatea de a le reaminti angajaţilor că din pură generozitate îşi primesc banii la timp şi nu pentru că i-ar fi meritat sau că ar exista anumite constrângeri de natură legală. Totodată, pentru ca umilii slujbaşi să realizeze "că e mare lucru să primeşti 800 lei în zilele noastre" şeful se foloşeşte de ziua de salariu pentru a le demonstra "boilor" că nu-şi fac treaba cum trebuie şi că există încă 100 de "amărâţi ca ei" pregătiţi să le ia locul în orice moment.




O altă modalitate de a arăta că "a ta e mai mare" este perioada concediilor sau a sărbătorilor. Atunci când şeful îi întreabă prieteneşte pe angajţi unde se duc în concediu, iar ei răspund că cel mai probabil rămân acasă. Patronul are atunci ocazia de a-şi exprima înţelegerea profundă faţă de situaţia grea în care se află angajatul, dar totodată nu ratează ocazia de a-i spune că el, patronul, va pleca în concediu două săptămâni prin insulele Canare, unde, evident, că "nu e aşa scump".



Nu în ultimul rând patronul le arată angajaţilor că le e net superior prin spionul de incintă. Spionul de incintă e acel turnător pe care orice şef parvenit, îl va forma şi-l va ţine aproape. E o unealtă necesară, pentru parveniţi de a-şi păstra funcţia obţinută ca prin minune şi pe care se tem să n-o piardă din cauza unuia mai şemcher sau cu "aia mai mare". Spionul de incintă e cel mai prietenos membru al colectivului. Aproape mereu binedispus, zâmbitor şi gata să te ajute. Acest 007 al mediului privat e cel care înregistrează ca un reportofon tot ce se vorbeşte în incintă, mai ales dacă e vorba de faptul că "şefu e un dobitoc". James Bond al nostru dă raportul zilnic, săptămânal sau de fiecare dată când gravitatea afirmaţiilor angajaţilor o impune. Toate informaţiile furnizate de spionul de incintă vor fi aruncate în ochii dobitocilor la şedinţa din ziua de salariu.

Exemplele ar putea continua. Vă las pe voi să le adăugaţi.

Niciun comentariu: