marți, 17 ianuarie 2012

Îmi asum ce spun

Îmi asum ceea ce o să spun în următoarele rânduri. Deşi toată lumea vorbeşte de solidaritate şi manifestări democratice, eu văd foarte mulţi extremişti care sunt scoşi în faţă. Oameni care nu înţeleg că protestul nu se face cu pumnul. Oameni pentru care nu există decât alb şi negru, iar cei care nu sunt cu ei, sunt împotriva lor.

Văd foarte multă frustrare şi aroganţă în mijlocul protestatarilor.Oameni care se simt deasupra tuturor pentru că au stat în stradă şi "se jertfesc pentru cei care stau şi îşi plâng de milă acasă".

Văd oameni pentru care participarea la protest e un scop în sine, care are ca finalitate pozele de pe facebook.

Văd oameni pentru care participarea la protest înseamnă descărcarea nervilor pe jandarmi sau alte obiecte de mobilier urban.

Vâd oameni care habar nu au de ce sunt în stradă. Vâd piţipoance şi microbişti care crapă seminţe între două sloganuri repetate cu atâta patos că le sar flegme din gură.

Văd oameni cărora le merge bine, dar care îndrăznesc să stea laolaltă cu amărâţii cărora actuala guvernare le strânge laţul în jurul grumazului.

Vâd manipularea instituţiilor media pentru care protestele sunt fie sfârşitul lumii, fie rezultatul manipulărilor politice.

Sunt multe adevăruri, dar la fel de multe minciuni care stau în spatele acestor proteste. Un lucru e cert: pentru mulţi români ceea ce se întâmplă acum va decide dacă vor avea o viaţă decentă sau nu.

Mai mult nu are rost să spun.

Niciun comentariu: