miercuri, 18 ianuarie 2012

I-a trebuit şi puţin curaj...

Întradevăr e trecut de punctul în care se mai poate repara ceva. E prea târziu să îţi mai pleci urechea asupra problemelor oamenilor, după ce timp de 2 ani nu ai ascultat pe nimeni. E prea târziu pentru a-i chema pe cei pe care i-ai ignorat la dialog. Răul nu se mai poate repara. Cu atât mai puţin acum, în an electoral, când orice a-i face eşti bănuit de intenţii electorale. (nu că ar fi altfel în ceilalţi 3 ani)

Cu toate acestea, din câte ştiu eu, Ioan Nelu Botiş, aşa prins cu mâţa-n sac cum e, a fost singurul reprezentant al PDL care a avut tupeul sau curajul, sau poate amândouă, să stea de vorbă cu mulţimea furioasă. Şi sunt pe bună dreptate furioşi. Cine nu ar fi? Au rămas fără slujbe, nu mai au bani de întreţinere, de mâncare, de şcoală etc.

Ipocrit sau nu, cum vreţi să-l vedeţi, cu toate că ştia şi el că nu o să rezolve nimic, că niciun răspuns nu-i va mulţumi pe protestatari, Botiş a ieşit în stradă. E un gest pe care eu unul, ştiindu-mă cu mai multe muşte pe căciulă, poate nu aş fi avut curajul să-l fac.

Mai rău i-a înfuriat. Sunt de acord. Poate a fost gestul unui om care ştie că nu mai are nimic de pierdut. Un om pentru care cariera politică poate se va încheia în noiembrie 2012. Nu ştiu, nu-mi pot explica.

Un comentariu:

ionut spunea...

Ce sa se repare cand inca nu s-a construit nimic? Si nu, nu dau vina acum pe un anumit partid ci pe intreaga clasa politica care s-a tot perindat de vreo 22 de ani. Ah, dar principalul vinovat este tot romanul fiindca a permis o asemenea situatie. Cele mai elocvente exemple sunt pseod-protestele din marile orase. Pai daca intr-adevar s-ar dori o schimbare nu ar iesi o manuta de oameni sa protesteze. Iar cei care au iesit habar nu au ce vor...cu regret o spun, dar mai bine ramaneau si ei acasa.