sâmbătă, 29 decembrie 2012

Cocalarul de baltă, hipioţii colerici, fecioarele speriate şi John Doe

Există 4 feluri de comentatori pe internet, după părerea mea. Poate cel mai răspândit este al bădăranilor. Sunt acei retardaţi, de multe ori minori plini de bube, care nu-şi asumă nicio identitate reală şi mereu sunt supăraţi pe cineva sau ceva. Sunt oamenii care nu au păreri proprii, dar le înjură de mama focului pe ale altora. Sunt needucaţi, grosolani şi în cea mai mare parte au corespondent în viaţa reală "cocalarul de baltă".



Sunt apoi cei care-şi asumă o identitate reală şi fac din a terfeli opiniile altora scopul lor suprem în viaţă. Aceşti "hipioţi colerici" se percep drept salvatori ai planetei, iar armele lor sunt comentariile, de multe ori, pe lângă subiect. Şi ca orice salvator al planetei, nu cedează decât atunci când toată lumea acceptă opinia lor drept adevăr unic sau atunci când în schemă îşi face apariţia cocalarul de baltă, care-i ameninţă că "pune şmecherii pe ei". În această categorie regăsim de cele mai multe ori oameni aflaţi la criza vârstei de mijloc sau studenţi care au "prizat" prea mult praf de pe cărţile din bibliotecă.



Există şi anonimii. Pot fi pe drept numiţi "devoratori" ai internetului. Petrec toată ziua urmărind activitatea, pozele, comentariile altora, dar niciodată nu se implică. Sunt nişte "fecioare speriate" de reacţia celor din jur şi de aceea poza de profil sau avatar este vreun obiect sau personaj celebru. Nu au folosit niciodată opţiunea de status pe facebook, dar îşi propun în fiecare zi să o facă. Mereu se gândesc să pornească propriul blog sau să comenteze măcar pe blogurile altora, dar se tem că cineva (prin cineva înţelegem "hipioţii colerici" şi "cocalarii de baltă") va râde sau le va critica opiniile. Ca să se liniştească îşi spune mereu că e deasupra celor care socializează pe internet şi nu merită să se implice. Aici nu există limită de vârstă.



Cel de-al patrulea fel de comentatori, poate cel mai apropiat de normalitate este John Doe. Aici se încadrează puţinele persoane cărora "piticii de pe creier" le lipsesc şi care au toate doagele la locul lor. Sunt oameni care nu aşteaptă reacţii de vreo anumită natură atunci scriu ceva pe blog sau îşi schimbă statusul pe facebook. Nici aici nu există limită de vârstă, dar specimenele sunt foarte rare.



Tu, unde te încadrezi?



sursă foto: cocapalace.wordpress.com / mommzgoggles.com / lillieammann.com

joi, 27 decembrie 2012

Unde facem revelionul de criză

Nu, nu e un post cu sfaturi inteligente. Vroiam să ştiu unde aţi petrecut revelionul în ultimii 4 ani şi cât aţi cheltuit pentru asta?

Eu nu am mai fost la o cabană de revelion de 6 ani. Atunci a fost vorba de o cabană pentru care nu am plătit chirie, iar cheltuielile au fost reduse la sub 100 lei (nu erau mari petrecăreţi). Asta se întâmpla la răscrucea dintre 2007-2008. Următorul revelion l-am petrecut la casa unor prieteni din Cluj-Napoca. Între 2009-2010 am fost la Şieu Odorhei, la casa bunicii unui prieten, următorul revelion la mine acasă, iar acum se prefigurează locaţia de la începutul lui 2010.

Până la urmă cât de important este să pleci departe de casă de revelion? E depărtarea direct proporţională cu distracţia? Pentru mine parcă nu mai contează (la fel ca în liceu) să fiu departe de casă de Crăciun sau revelion. Oricum, 1.000 euro pentru o cabană închiriată nu aş plăti.



Apropo...mi se pare mie sau sunt cam exagerate chiriile cabanelor de sărbători? Cu 1.000 euro chirie, plus mâncare, băutură, ţigări şi drum, ajungi să cheltui 6-800 lei. Merită? Cu suma respectivă faci revelionul la tine acasă de 6 ori. Cred că se exagerează foarte mult cu petrecerea de revelion.

De mersul la restaurant ce părere aveţi? Eu nu am petrecut vreun revelion la discotecă sau într-un restaurant. Nici nu mă atrage ideea să chefuiesc într-o sală plină cu străini, pe muzică populară, manele şi toate cele, care plac la toată lumea.



Dar până la urmă, cât de rău sau bine este să stai acasă de revelion. Adică să nu petreci, să nu chemi musafiri, ci să laşi să treacă seara ca oricare alta ? Cu siguranţă e o manieră economă de a petrece trecerea dintre ani.

Aşadar, ce planuri aveţi de revelion? Aştept comentariile voastre.

sursă foto: urban.ro, squidoo.com

miercuri, 21 noiembrie 2012

Comunicarea făcută la modul "a fost şi s-a întâmplat"

Orice manual de comunicare media conţine între primele file o noţiune, care, din păcate, a devenit pentru mulţi comunicatori un mister. Fie e ceva de care nu au învăţat sau a ajuns ceva de care se tem. Mă refer la actualitate, înţeleasă şi ca promptitudine.

Ce nu înţeleg mulţi dintre PR-iştii diverselor institute, asociaţii, centre, grupuri sau purtătorii de cuvânt ai multor instituţii este că pentru un jurnalist informaţia devine cu atât mai importantă, cu cât e de actualitate. Iar în epoca internetului wireless, a schimbului de date 3G, 4G, prin streaming, livetext şi alte mijloace, actualitatea nu mai ţine de zile, ci de secunde. Da, secunde! Atât trebuie să-i ia unui bun jurnalist la un ziar online să publice o informaţie "fierbinte". Pentru o televiziuune se acceptă, acolo unde nu există concept de breaking news, să fie publicată în cursul aceleiaşi zile, în cadrul buletinului de ştiri.



Ei şi de aici încep problemele mele. Din nefericire, nu toate informaţiile ţin de îndemânarea noastră de a le scoate la iveală. Mai sunt şi acele informaţii care ne parvin pe căile oficiale de comunicare, ca de exemplu e-mail sau sms, sub forma unor comunicate de presă, buletine de presă, informări şi altele. A devenit o modă pentru purtătorii de cuvânt şi PR-iştii mai multor instituţii şi ONG-uri judeţene şi naţionale ca informaţiile legate de evenimente să fie transmise a doua sau chiar a treia zi.

Ca să vă faceţi o idee: dacă sâmbătă, vineri seara sau miercuri s-a întâmplat ceva, comunicatul este transmis reprezentanţilor mass-media după cel puţin 24 ore, în multe cazuri, însoţit de 3, 4 sau 10 poze.



Sunt de acord că jurnaliştii ar trebui să înveţe cum să afle informaţii, dincolo de cele oficiale. Pe de altă parte, nu înţeleg ce rol mai au aceste dări de seamă despre evenimente devenite "reci"??? Poate mă lămureşte şi pe mine unul dintre comunicatorii cu delay, la ce îi ajută pe telspectatorii mei să ştie că alatăieri, nu ştiu cine a făcut nu ştiu ce????? Nu interesează pe absolut nimeni vizita unei delegaţii din Togo de acum 2 zile, în cadrul căreia s-au discutat generalităţi. Un jurnalist adevărat ar şti asta. Din păcate, niciuun jurnalist cu experienţă nu a ajuns, la noi în judeţ cel puţin, PR-ist sau purtător de cuvânt.



Dincolo de asta mai sunt şi directorii, preşedinţii şi inspectorii sau comisarii şefi, care vor să dea bine la popor. Iar noi jurnaliştii suntem virusul care distruge imaginea curată. Ca să prevină un astfel de dezastru, preferă să ne ţină la distanţă şi acceptă contactul cu noi doar în situaţii, ale căror variabile le pot controla şi/sau manipula. (ultima aberaţie auziă este că noi împiedicăm poliţia să-şi facă treaba).



Comunicarea se face pentru destinatar! Asta trebuie să înţeleagă toţi cei de mai sus. Dacă nu furnizezi informaţia prompt, atâta timp cât e de actualitate, nu mai are rost să o transmiţi cititorilor, privitorilor sau ascultătorilor. Iar dacă nu o îmbraci într-o formă digerabilă, degeaba transmiţi informaţia.

Nu vreau să dau exemple, se ştiu ei care sunt. Nu aş vrea să le rănesc orgoliile preţioase. Accept scăpări, dar nu obişnuinţe în acest sens greşit de a transmite informaţia.

joi, 20 septembrie 2012

Ceva la care lucrăm

Este un nou proiect susţinut de staţiile locale Realitatea TV. Se numeşte "provincianews" şi a fost lansat deja de câteva săptămâni. Încercăm să-l acutalizăm cu informaţiile care contează.

O să găsiţi atât ştiri naţionale, dar mai ales informaţiile indedite din Alba-Iulia, Braşov, Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara şi evident Bistriţa. Avem şi sport, avem şi noutăţi din domeniul economic, inevitabil ne aplecăm atenţia şi asupra sferei politice, a activităţilor culturale, dar, mai ales, tratăm problemele sociale.


http://provincianews.ro/

Vă alteptăm cu interes.

Îmi pare rău

Îmi pare rău pentru toţi cei care au de suferit de pe urma incompetenţei celor care iau deciziile. Îmi pare rău că de cele mai multe ori cei care iau deciziile nu sunt interesaţi de cei care au de suferit de pe urma lor. Îmi pare rău că afacerile de succes rar aduc plusvaloare şi celor care ajută la clădirea lor. Îmi pare rău atunci când ceva frumos se duce pe apa sâmbetei din cauza unor orgolii stupide.

Poate cândva o să fie altfel...

miercuri, 15 august 2012

România, între vodka şi McDonald`s

Ceea ce ar trebui înţeles din disputa "tronului" de la Cotroceni este că acum se va decide între vest şi est. Conflictul a încetat de mult să fie, dacă a fost vreodată doar atăt, unul între politici economice de stânga sau de dreapta. Ambii adversari au dovedit că nu au susţinerea populară, politică sau capacitatea (ar fi prea mult să spun competenţa) necesară de a convinge. Dincolo de asta se vede de la o poştă că nici armele instituţionale nu sunt suficiente pentru a tranşa, fără drept de apel, cursă dintre preşedintele interimar şi cel suspendat.






Aici intră în schemă, mai evident ca niciodată, jucătorii de talie mondială. Pe deoparte avem SUA, de cealaltă parte Rusia. Românii stau acum între pofta de petrol şi monopolul gazelor naturale. Iar când amândouă se scumpesc sub "atenta coordonare" a "binefăcătorilor" de la FMI este clar că deznodământul nu va fi unui fericit.


Cineva îmi spunea că seamănă foarte mult starea de fapt de acum, cu cea din `89. Doar că acum se joacă la alt nivel. Au rămas în urmă Constituţia şi interesele cetăţeanului. Au fost date uitării locurile de muncă, salariile, pensiile, taxele, căldura şi banii de pâine. Finalitatea luptei este scopul în sine. O finalitate pe care o aştept cu groază.





Ce va aduce 21 august? Probabil o nouă amânare. Ce va urma verdictului apocaliptic al CCR? Nu ştiu cu certitudine. Cert este că instituţiile statului s-au transformat în cămpul de luptă al PDL şi USL. Asta ar trebui să-i pună pe mulţi pe gânduri.

duminică, 12 august 2012

Mi-e dor

Atât de mult timp a început să-mi ocupe munca, că nu am mai avut timp să scriu nimic.

Mi-am dat seama după 5 luni, de când am revenit la Realitatea TV, că munca a devenit iarăşi o parte dominantă în viaţa mea, iar eu cel dominat. Nu mă plâng, iubesc ceea ce fac, meseria asta care te devorează (când n-o să mai pot, o să-mi cau to slujbă monotonă de birou), doar că îmi lipsesc unele lucruri.

Când munceam în alte televiziuni locale, weekend-ul, de cele mai multe ori, era weekend. Sărbătorile erau sărbători, iar nopţile le dormeam cap-coadă. Şi asta îmi oferea, dincolo de timp, starea necesară pentru a scrie, a visa şi a mă bucura de celelalte mărunţişuri care mă fac fericit.

 Când îţi petreci în medie 11 ore pe zi la muncă (iar restul timpului îţi faci griji pentru evenimentele pe care le-ai puta rata sau telefonul ala nenorocit, care în orice moment te poate anunţa ca trebuie să ieşi urgent pe uşă) viaţa ta se schimbă. Casa devine hotel: un loc unde iei cina, micul dejun şi pui noapte capul pe pernă. Colegii de muncă îţi devin familie, iar biroul, casa departe de casă.

Noroc cu Oana, care mă înţelege şi mă susţine în tot ceea ce fac. Noroc cu părinţii mei, care îmi suportă reacţiile de apucat, seara când ajung acasă şi deja sunt la capătul răbdării şi cu nervii la pământ. Fără ei nu ştiu ce m-aş face.

Mi-e dor să iubesc aşa cum mi-aş dori, mi-e dor să visez cu ochii deschişi. Şi totuşi, nu aş da pe nimic în lume meseria asta, în care noi, jurnaliştii, suntem nişte consumabile.


marți, 29 mai 2012

Viaţa este un cumul de coincidenţe, iar noi suntem nişte consumabile

Mă uit acum la Gâdea cu alaiul anteniştilor. Au primit 5 sau 6 premii APTR (Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România) . Asta este foarte bine. Mai ales că printre ei este şi Petre Nechita, un coleg de-al meu de facultate, de an şi, dacă nu mă înşel, chiar de grupă.





Problema mea este cu lauda de sine. Şi dincolo de asta cu premierea unui cumul de coincidenţe. Căci da, unele premii au fost câştigate pe seama sumei de întâmplări aleatorii. Cel puţin, dacă vorbesc de relatările de la protestele lunii ianuarie din capitală şi piatra luată în cap de Petre Nechita, pot spune că a fost omul la locul potrivit. Nu vreau să minimalizez prezenţa de spirit pe care a avut-o să vorbească în continuare, dar hai să recunoaştem, că lovitura primită a făcut relatarea inedită. În condiţiile în care toate televiziunile transmiteau cu cel puţin 2 echipe, în direct de pe străzile capitalei, nu poţi spune că un reporter a relatat mai strălucit ca altul. Oamenii au alergat de la un loc la altul, în tot haosul acela şi fiecare a surprins crâmpeie ale unei realităţii dinamice şi imprevizibile. Ceea ce a relatat Petre Nechita a fost un fragment, care, spre norocul său, s-a dovedit a fi inedit (căci după inedit alergăm cu toţii).


Şi acum să ajung şi la marele premiu APTR, primite de Antena 3 pentru talk-show-urile realizate de Gâdea & Co. Nu vreau să cad în păcatul de a spune că teleiziunea opoziţiei a luat grosul premiilor APTR, după schimbarea culorilor în Guvernul României. Nu. Antena 3 a luat multe premii APTR şi anul trecut. Dar îmi vine greu să cred că tot ce au făcut ei în 2011 a fost peste Realitatea TV sau TVR Info (căci vorbim despre televiziunile de nişă). Şi hai să nu uităm, că 3 dintre moderatorii premiaţi au plecat de la Realitatea TV.



Mă bucur totuşi că la aceste ediţii speciale cu laudă de sine, mai au ocazia să apară şi cei care stau în spatele "vedetelor". Oameni care îşi manâncă nervii şi sănătatea zi de zi, pentru ca totul să arate aşa cum trebuie.

Şi totuşi, aceste lucruri contează atât de puţin. Îmi dau seama pe zi ce trece. Un astfel de premiu este o bucurie de o zi, un prilej de laudă şi se reduce la un rând în plus la CV. Însă într-un final nu suntem decât consumabile. Întocmai ca pixurile, agrafele sau hârtia A4, moderatorii, reporterii, operatorii de imagine şi alţii sunt consumabile în televiziune. Trebuie să-şi dovedească zilnic valoarea, iar de cele mai multe ori sunt înţeleşi greşit.


Săptămâna trecută de exemplu încercam să fac vox-uri legate de blocarea programului Rabla. Pe lângă mine trece un domn la vreo 60 ani. "Bună ziua, vă pot deranja un minut? De la Realitatea TV sunt. Vreau să vă cer o părere legată de programul Rabla", îi spun eu. La care domnul revoltat: "lăsaţi-mă în pace, eu nu vorbesc cu voi ăştia de la Realitatea. Sunteţi nişte hoţi, toţi!".

Se aşteaptă de la noi să fim în slujba cetăţeanului, să educăm oamenii, să le apărăm interesle, să îi avertizăm de tot ceea ce le-ar putea dăuna spiritual, fizic sau psihic, să îi amuzăm şi să le oferim orice informaţie necondiţionat. Cu alte cuvinte să facem tot ceea ce ar trebui să facă familia, şcoala, justiţia, biserica şi prietenii. Pe de altă parte suntem reduşi la zero în secunda în care nu am îndeplinit măcar una din aceste condiţii.

Cum să mă faci hoţ?!  Ce am furat de la tine? Cu ce îţi sunt dator? Ia mai scutiţi-mă de teorie, că în "ţara lu` peşte" contează doar legea junglei. Oamenii nu înţeleg mai decât "să ne dea" sau "ne-o luat". Eu de ce aş fi altfel?

duminică, 27 mai 2012

Triple fail sau o zi de căcat

Putem spune cu certitudine că ieri a fost o zi de căcat pentru România. Bute a pierdut centura IBF; Mandinga a pierdut finala Eurovision; naţionala de handbal feminin a ratat calificarea la Jocurile Olimpice. Patrioţii cu tendinţe suicidale au avut o sâmbătă grea, presupun. Dacă îi consoleză cu ceva, Gloria Bistriţa o duce bine. A primit licenţa de la FRF pentru promovare în Liga I. Citesc că şi gimnaştii bistriţeni au făcut o figură bună la europenele din Franţa. Pe de altă parte specialiştii spun că în curând vor putea realiza primul anticoncepţional masculin.

Cu alte cuvinte, lumea merge înainte. Cred că nu ar trebui să dramatizăm înfrângerea lui Bute sau eşecul Mandingăi (oricum piesa era jenantă; chiar credeaţi că o să ajungă pe primul loc?) Sunt mulţi alţi campioni, în afară de Bute, care zilnic fac cinste României, dar pe care nu îi prea bagă nimeni în seamă. Avem mulţi aici în Bistriţa. Curioşii ar trebui doar să facă o vizită la sala de tenis de masă sau la cea de haltere şi ar descoperi acolo copiii care au câştigat zeci de titluri europene şi mondiale, la doar 16 sau 18 ani.

Aşa că mai scutiţi-mă cu Bute şi îndemnâuri de genul: "să-l încurajăm pe campionul nostru"! Mai lăsaţi-mă şi cu Mandinga şi Zaleilah lu` peşte. Cred că piesa aleasă spune multe despre cât de importantă este cultura românească pentru ea. Să nu mai vorbim de versurile cretine, pe care le-am văzut recent traduse. Jenant!

Păcat că mediocrităţile sunt mai rentabil de promovat decât adevăratele talente.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Te-au transformat în arma lor

Aud că te-au transformat în arma lor. Probabil ţi-au promis bani sau vreo funcţie. Iar acum te folosesc pentru a săpa pe cineva.

Toate sunt trecătoare în viaţa asta. Cel pe care-l sapi tu acum o să-şi revină. Dar nu uita, că atunci când n-o să mai aibă împotriva cui să te îndrepte, nu o să le mai foloseşti. O să devi şi tu la fel de inutil.

Sper că nu te amăgeşti că o să primeşti mai mulţi bani. Şti bine că nu o să-ţi dea nici măcar un leu în plus. Cât despre funcţie, crede-mă, nu îţi doreşti să fii şef peste doi oameni sau peste unul. O să ai de muncit de două ori mai mult şi o să fii tras la răspundere şi pentru greşelile subalternului. De fapt acolo e o modă ca toţi să fie şefi. Problema e că sunt şefi fără subalterni.

 Nu o să fii niciodată unul de-al lor. O să te amăgească să crezi asta, dar atâta timp cât nu o să ai bani, nu o să fii egalul lor.

Nu lăsa orgoliul alimentat de promisiunile lor false să te conducă. Ai grijă cui dai cu piciorul! O să se întoarcă împotriva ta, mai devreme sau mai târziu.


duminică, 8 aprilie 2012

Mama şi tatăl sondajelor

Ei şi acum să vezi tu sondaje. Păcat că nu mai e vreme de ele. Lucrurile s-au aşezat. Nu ştiu însă în ce măsură sunt aşa de formă candidaţii PDL sau chiar au şanse.



Dacă ne referim la Vasile Moldovan vs Ovidiu Creţu, cred că balanţa înclină binişor spre actualul primar. Nu poţi reînvia un candidat cu 2 luni înainte de alegeri şi să te aştepţi să câştige. Este o luptă 85% pierdută. Poate doar "un miracol", gen incendiu la biserica evanghelică, ar mai putea schimba lucrurile.



Referitor la Vasile Borş pentru şefia Consiliului Judeţean. Aici lucrurile nu sunt aşa clare. Eu mă aşteptam la decizia asta şi nu cred că a fost luată în urma sondajelor. E mai mult decât clar că primarul din Maieru e singurul, în afară de Ioan Oltean, care i-ar putea "fura" funcţia lui Radu Moldovan. Era clar acum jumătate de an, pentru mine cel puţin.



Eu zic că la consiliul judeţean cărţile nu sunt încă jucate, nici de o parte, nici de alta. Mai ales că PDL şi-a atras 6 primari liberali de partea sa.  Cred că o să vedem cea mai murdară campanie de până acum. Miza e enormă de altfel.



Mai e un lucru. Nu ştiu în ce măsură PDL a dat Bistriţa pe Consiliul Judeţean, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Vom vedea...

duminică, 18 martie 2012

O afacere în devenire

Câteva poze cu pasiunea iubitei mele. O pasiune care, poate, cândva se va transforma într-o afacere. Toate coafurile sunt făcute de ea. Dacă aveţi nevoie vreodată... daţi un semn.














sâmbătă, 17 martie 2012

Îl înţeleg şi pe Gâdea

Mi-e o ciudă de nedescris că nu eram acasă pentru a urmări dialogul dintre MRU şi Gâdea de marţea trecută. Aud şi citesc pe diverse bloguri cum că Ungureanu "i-a dat clasă" la Gâdea sau că "l-a făcut praf". Aşa o fi, nu zic nu. De altfel, pe zi ce trece mai aflu câte ceva despre MRU, lucruri care îl ridică ca om şi profesionist.



Nu vreau să fac referire la jenantul duplex cu Badea pe plasmă care făcea mişto de invitat pentru greşeala gramaticală. Shit happens, prieteni. Dacă i-a scăpat, şi-a luat-o. La fel ca Ioan Oltean cu regele romilor sau cu handicapaţii psihic.



Vreau în schimb să vorbesc despre Gâdea, vârful de lance al armatei mogulului, omul cel mai de încredere al lui Felix, cum îl numea Udrea pe blogul ei. Eu îl înţeleg. Şi spun asta din perspectiva unui om care a lucrat şi la putere şi la opoziţie în televiziune. A trebuit să le fac imagine şi la unii şi la alţii (vă daţi seama că încerc să fiu elegant în exprimare când spun "să le fac imagine").



Problema este că atunci când zi de zi trebuie să cauţi argumente pro sau contra ceva în care tu nu crezi sau cu care nu eşti de acord, ajungi treptat să-ţi uiţi propriile convingeri. Poate fi numită o autoîndoctrinare dacă vreţi. Nu-i cunosc eu principiile de viaţă lui Gâdea, dar pot să bănui că şi el e în situaţia unuia care şi-a uitat convingerile în anii în care a servit opoziţia. Căci, hai să fim serioşi, probabil toţi am da cu piciorul convingerilor noastre pentru funcţia şi salariul lui Gâdea.



Nu-i caut justificări lui Gâdea şi nici nu vreau să-i iau apărarea. Vreau să evidenţiez că există mai multe feţe ale problemei. Oricum este mult mai uşor să-i critici de la televiziunea opoziţiei, decât să-i aperi de la cea a puterii. Mă refer la PDL, evident. Mai ales că le lipsesc oameni cu argumente, iar cei puţini, care sunt, vin rar la emisiuni televizate.

duminică, 4 martie 2012

E bine că se mai difuzează şi altceva în afară de fotbal

M-am bucurat astăzi când am observat că pe GSP TV pot urmări în direct Campionatul Naţional de Seniori de la Buzău, la tenis de masă. Din păcate eram de serviciu astăzi şi nu am apucat să văd decât semifinala pe care Bernadette a câştigat-o, în compania lui Daniela Dodean. Am înţeles că atât Berni, cât şi fratele ei, Hunor, au câştigat finalele şi sunt noii campioni naţionali la seniori. Felicitări lor!



Felicitări şi GSP că difuzează şi altceva în afară de fotbal. Mi-e greaţă de fotbal. Când o să aud că o echipă românească a ajuns măcar în semifinala Champions League o să mai vreau să urmăresc un meci de fotbal. Până atunci, însă, cred că jucători de tenis de masă merită mai multă mediatizare decât Torje sau Becali.



În tenis de masă, haltere sau gimanstică sunt antrenori şi sportivi care munceasc pe rupte, fără sărbători şi cantonamente în Antalya, fără salarii de 20 mii euro. Sunt oameni pe care nu prea-i bagă nimeni în seamă, dar care fac întradevăr cinste României.

sâmbătă, 3 martie 2012

Va trebui să mai faceţi şi compromisuri domnilor politicieni!

Mai sunt 2 luni până la campania electorală, 3 până la alegeri. Nu mai merge la fel ca până acum. Nu se mai acceptă mofturi de genul "eu nu vin la emisiune cu ăla" sau "eu nu vin să vorbesc despre aia". Dacă vreţi expunere media, cu mare drag, dar nu mai batem câmpii pe subiecte care ne convin şi venim la emisiune doar când suntem singurei, să nu ne supere careva.

Eu cred că până la urmă veţi fi mai câştigaţi atunci când lumea vă va vedea implicaţi cu adevărat într-o dezbatere cu un adversar politic pe măsură. Cred că oamenii s-au plictisit să se uite la şezători de 2 sau 3 ore, în cadrul cărora cutare politician vine să-şi dea cu părerea despre ce şi cum ar trebui făcut. Le facem scurte, le facem la obiect şi le facem argumentat.



Dacă vreţi şezători, ştiţi la cine să apelaţi. De fapt sunt unii cărora le convine mai mult aşa. Se ştiu ei care sunt. Aştept cu nerăbdare ziua când o să învăţăm să răspundem cu adevărat întrebărilor care contează şi să realizăm că a trecut vremea monologurilor televizate.

Acum mă credeţi?

Ce vă ziceam eu în urmă cu 3 săptămâni? Că americanii poftesc la petrolul Iranului. Şi că o să-l ia cu forţa. La fel cum au făcut de altfel până acum cu toate statele arabe, unde, vezi doamne, au impus pacea.

Ei uite ca mi se confirmă lucrurile. Obama declară că sunt pregătiţi pentru un răspuns în forţă la înarmarea nucleară a Iranului. "Cred ca guvernul israelian stie acest lucru, ca eu, in calitate de presedinte al SUA, nu joc la cacealma. Pe de alta parte, eu nici nu pot sa spun cu voce tare, exact care sunt intentiile noastre. Insa eu cred ca si Iranul dar si Israelul isi dau seama ca vorbim serios atunci cand SUA spune ca este inacceptabil ca Teheranul sa detina o arma nucleara.", citează The Guardian. (stirea e luată de la http://stirileprotv.ro/stiri/international/sua-si-israel-gata-sa-atace-iranul-presedintele-obama-nu-joc-la-cacealma-vorbim-foarte-serios.html )

Ce am mai citit şi m-a amuzat a fost faptul că tot Obama le spune israelienilor ca un atac armat asupra Iranului nu ar rezolva nimic. :)) Să nu cumva să le fure petrolul, înainte să apuce să pună mâna pe el.

Da îmi place ce strategie bine pusă la punct au: inventează probleme care ar afecta umanitatea, iar apoi, ei, americanii, vin să salveze planeta, întocmai ca în Independence Day.

marți, 21 februarie 2012

Prelungirea superfluă a penisului

Pentru unii prelungirea penisului este o maşină, care nu compensează neapărat prin cai putere, ci prin mărime. Vorbim aici de Hummer, Audi Q7 şi alţi bolizi de acest gen. Sunt alţii pentru care prelungirea bărbăţiei o reprezintă pumnii, cu care dau în cei mai slabi, evident. Sunt unii pentru care o secretară bunoacă reprezintă modul de a ascunde complexele de natură fizică.

Există însă şi o specie puţin mai rară, a parveniţilor. Acei oameni care peste noapte au ajuns în funcţii de conducere. Indivizii acestei specii fac zi de zi caz pe seama funcţiei ocupate, totul, bineînţeles, mascat cu un văl de indiferenţă falsă.



Şi în faţa cui poţi face mai bine bravadă ca şef sau patron, decât în faţa angajaţilor. Aici modalităţile diferă. Un bun prilej de a-ţi demonstra superioritatea, fie ea şi parvenită, este ziua de salariu. Atunci când trebuie să le dai oamenilor leafa pentru care au tras o lună, faci şi o şedinţă. Şedinţa îi oferă parvenitului posbilitatea de a le reaminti angajaţilor că din pură generozitate îşi primesc banii la timp şi nu pentru că i-ar fi meritat sau că ar exista anumite constrângeri de natură legală. Totodată, pentru ca umilii slujbaşi să realizeze "că e mare lucru să primeşti 800 lei în zilele noastre" şeful se foloşeşte de ziua de salariu pentru a le demonstra "boilor" că nu-şi fac treaba cum trebuie şi că există încă 100 de "amărâţi ca ei" pregătiţi să le ia locul în orice moment.




O altă modalitate de a arăta că "a ta e mai mare" este perioada concediilor sau a sărbătorilor. Atunci când şeful îi întreabă prieteneşte pe angajţi unde se duc în concediu, iar ei răspund că cel mai probabil rămân acasă. Patronul are atunci ocazia de a-şi exprima înţelegerea profundă faţă de situaţia grea în care se află angajatul, dar totodată nu ratează ocazia de a-i spune că el, patronul, va pleca în concediu două săptămâni prin insulele Canare, unde, evident, că "nu e aşa scump".



Nu în ultimul rând patronul le arată angajaţilor că le e net superior prin spionul de incintă. Spionul de incintă e acel turnător pe care orice şef parvenit, îl va forma şi-l va ţine aproape. E o unealtă necesară, pentru parveniţi de a-şi păstra funcţia obţinută ca prin minune şi pe care se tem să n-o piardă din cauza unuia mai şemcher sau cu "aia mai mare". Spionul de incintă e cel mai prietenos membru al colectivului. Aproape mereu binedispus, zâmbitor şi gata să te ajute. Acest 007 al mediului privat e cel care înregistrează ca un reportofon tot ce se vorbeşte în incintă, mai ales dacă e vorba de faptul că "şefu e un dobitoc". James Bond al nostru dă raportul zilnic, săptămânal sau de fiecare dată când gravitatea afirmaţiilor angajaţilor o impune. Toate informaţiile furnizate de spionul de incintă vor fi aruncate în ochii dobitocilor la şedinţa din ziua de salariu.

Exemplele ar putea continua. Vă las pe voi să le adăugaţi.

duminică, 19 februarie 2012

Razboiul în Iran

Citeam în urmă cu ceva timp un articol denumit "Mărturiile unui mason aflat pe patul de moarte". Şi ne spunea acel mason aflat sub protecţia anonimatului că în următoarele săptămâni (asta se întâmpla în urmă cu vreo lună, o lună şi jumătate) SUA o să declare război Iranului. Conflictul se va extinde la nivel global, ceea ce va determina mutarea polilor de putere la nivel mondial. Astfel China va deveni cel mai puternic stat, iar SUA va deveni o ţară de lumea a treia. Explica masonul că e firesc, deoarece 80% din armamentul SUA e fabricat în China.



Tot în ultimele săptămâni am urmărit cum rând pe rând SUA şi Iran întind coarda şi fac un joc al cocoşilor, menit să provoace reacţii şi de o parte şi de alta. Întâi am avut embargoul pe care puterile mondiale au încercat să-l impună la sfârşit de 2011 asupra Iranului, Apoi am avut reacţia guvernului de la Teheran care a ameninţat că oricum nu vor mai exporta petrol.


Au trecut sărbătorile şi a apărut următoarea succesiune de evenimente. La începutul lunii februarie, oficialii americani susţin că cel mai probabil Israel va declara război Iranului în primăvară. Potrivit Washington Post, şeful Pentagonului este de părere că loviturile israeliene ar putea avea loc în aprilie, mai sau iunie, înainte ca Iranul să intre într-o 'zonă de imunitate' şi să înceapă să producă bombe atomice.







În zilele care urmează presa internaţională publică poze şi informaţii care arată că Iran a intrat în cursa înarmării nucleare. Apoi vin tot americanii care îşi plimbă portavioanele în strâmtoarea Ormuz, în ciuda ameninţărilor din partea oficialităţilor persane, care spun că vor închide această rută comercială, pe unde tranzitează o treime din transporturile de petrol ale lumii.



Două săptămâni mai târziu, jurnaliştii posturilor tv iraniene anunţă că statul islamic a oprit exportul e petrol către Franţa, Portugalia, Italia, Grecia, Olanda şi Spania. Vă daţi seama că imediat preţul petrolului a crescut în toată lumea.

Iată că a venit şi 18 februarie când presa anunţă că navele de război iraniene au intrat în Marea Mediterană, prin canalul Suez. Oficial ar fi vorba de un exerciţiu tactic, menit să demonstreze forţa militară a Republicii Islame Iran.



Acum e clar că marile puteri ale lumii nu-şi vor putea ţine mâinile departe de aurul negru. La fel cum s-a întâmplat şi în Iraq, iar exemple mai sunt. Rămâne de văzut în ce măsură a avut dreptate "masonul aflat pe patul de moarte".


Aici aveţi şi câteva link-uri pentru mai multe informaţii. 
 
http://ibnlive.in.com/news/iran-oil-ministry-denies-reports-on-eu-oil-stop/230563-2.html

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/iran/9084275/Iran-to-stop-oil-exports-to-six-EU-countries-causing-prices-to-rise.html

http://www.presstv.ir/detail/219094.html

http://english.alarabiya.net/articles/2012/02/18/195389.html