miercuri, 21 septembrie 2011

Vanzătorii de noroc

Am trecut din nou astăzi pe lângă vânzătorii de noroc. Ca în fiecare dimineaţă de altfel. Numai că pe zi ce trece, ideea de a-mi face de lucru cu ei, îmi surâde din ce în ce mai mult. Nu, nu e vorba de a mă răsfăţa, ci de ceea ce devine pe zi ce trece o necesitate. O pornire imperativă. Şi într-un final sumbru, o să devină singura soluţie.

Cifrele, până la urma asta se deovedeşte a fi scăparea. Cifrele şi teoria probabilităţilor. Şi vânzătorul de noroc care nu are nici în clin, nici în mâneca cu vreuna din ele. Nu că ar trebui.

Astăzi lângă el, era şi o bătrânică. Mică, îndoită de spate, îmbrăcată gros, cu o cârjă de lemn în mână. Se uita la el şi zâmbea. Pentru ea probabil deja a devenit unica soluţie.

(ghici ciupercă ce-i)

Un comentariu:

Maria spunea...

E o realitate cruda..