vineri, 12 august 2011

Am obosit....

Am obosit. După 3 ani de făcut pe "oglinda cetăţeanului" am obosit. (Da, ştiu că alţii au 10 sau 15 ani în spate. Ia uite că eu am obosit după 3) Nu mai am tragere de inimă să scriu. Sunt sătul de talk-show-uri, de care nu sunt curioşi nici măcar cei care au ocazia să-şi spună of-ul sau să se laude în faţa telespectatorilor din tot judeţul. M-am săturat de dat telefoane; m-am săturat să-mi sune telefonul aproape în fiecare noapte la 3 sau 4 dimineaţa; m-am săturat să le dau mură în gură copiiilor de bani gata despre ce înseamnă jurnalismul, când pe ei nu-i doare nici măcar în vârful cotului de etică şi gramatica normativă; m-am săturat de conferinţele de presă; m-am săturat de cafeaua învechită servită pe la unele conferinţe; m-am săturat să mă zbat pentru un jurnal de 20 de minute, pentru ca oricum voi fi criticat, de parcă eu sunt răspunzător că nu se asfaltează nu ştiu ce drum; m-am săturat de tastatură; m-am săturat de comunicate; m-am săturat de vox-uri, stand-up-uri şi sincroane; m-am săturat de concedii cu ţârâita; m-am săturat de reduceri salariale; m-am săturat să practic o meserie în cadrul căreia cea mai mare realizare este să nu te scuipe lumea între ochi când ieşi pe stradă, că de câştiguri salariale nici nu se pune problema (alea sunt pentru şmecherii din Spania şi Italia); m-am sătura de termene limită; m-am săturat de dat explicaţii; M-AM SĂTURAT SĂ-MI VÂND EXPERIENŢA PE SALARII DIN CARE NU SE POATE TRĂI.

6 comentarii:

Paul spunea...

Welcome to the CLUB!!!!!!!!!!

alin cordos spunea...

UIte, vladut: nu am sa spun nimic din ce-ai crede...
UIte despre ce este vorba

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.\

Cam asta e.............

Bogdan spunea...

Buna ,

Imi pare rau ca la concluzia asta ai ajuns dar totusi capu sus si ma bucur ca nu te consolezi cu "Se poate si mai rau !" :))

Bogdan

POST CONTROL spunea...

Nu credeam ca voi cita vreodata din St. Banica Jr., dar l-am prins intamplator la tv spunand ca, atunci cand nu esti dispus sa faci o meserie chiar si fara bani, inseamna ca trebuie sa-ti alegi alta. Fiindca e clar ca nu-ti place. Ai destul timp sa te indrepti spre ceva ce-ti place cu adevarat. Viata e prea scurta ca sa ne-o pierdem facand lucruri care ni se par a fi o corvoada.

Vlad Ciocan spunea...

@ Cristiana - Una este sa spui "atat de mult imi place jurnalismul incat as putea sa-l practic si fara bani", alta este sa o si faci. Sa-l vad eu pe cel care traieste muncind pe gratis. Sa-l vad eu pe cel care isi iubeste meseria la fel de mult cand isi da seama ca nu poate trai din ea. Da, cand ai un job bine platit, poti sa faci pe jurnalistul voluntar.

POST CONTROL spunea...

Vlad, sa stii ca nici eu nu am avut job-uri bine platite in primii ani de munca. Si atunci erau mai multi bani decat acum. Probabil ca suna nerealist, dar am muncit mult timp in presa traind doar din salariul de profesoara. Imi pare rau ca vremurile sunt asa cum sunt. Dintr-un singur loc nu am luat niciodata prea multi bani. De-asta a trebuit sa-mi caut minim doua. Stiu ca e corvoada, dar cateodata nu avem de ales. Nu noi, cei pe care nu-i ajuta mai nimieni in afara de bunul Dumnezeu. Curaj, o sa treaca si pasele proaste. Vin si zile mai bune, asa e in orice.