miercuri, 15 iunie 2011

Ziua donatorului de sânge şi alte cretinităţi

Mai nou am ajuns să sărbătorim orice. Avem sărbători pentru boli, avem ani şi săptămni europene ale te miri ce, avem ziua diabetului, ziua inimii, ziua poştei, ziua lui Daniela Crudu (chiar era aseară prilej de mare sărbătoare pe un post de televiziune naţional) etc. Dar am mai scris eu despre astfel de sărbători cretine şi maniera la fel de cretină în care instituţiile cheltuie bani pentru a le "sărbători".



În postul de faţă vreau să vorbesc despre maniera şi mai cretinoidă în care jurnaliştii "cu acte-n regulă" relatează astfel de evenimente publicului de rând. Ştiam de ceva vreme că breasla jurnaliştilor s-a deschis oricui are chef să scrie sau să relateze despre ce se întâmplă prin oraş. Mi-am dat seama că deja nu se mai caută experienţă de niciun fel, ca să nu mai vorbim de studii, la jurnalişti. Ceea ce m-a mirat însă pe mine ieri, cu ocazia prilejului minunatei conjuncturi a Zilei Donatorului de Sânge, a fost cât de ilogic, copilăresc şi de-a dreptul aiurea (să nu spun imbecil) se poate relata despre un eveniment.



Cei de la Centrul de Transfuzii Sanguine sunt printre cei care apar rar în presă. Doar atunci când cineva are nevoie de sânge şi se caută donatori pentru o anumită grupă sanguină. În rest nu ne deranjează cu comunicate sau bilanţuri, iar noi jurnaliştii nu îi sâcâim cu telefoane şi interviuri. Având în vedere aceste aspecte ai crede că, cu atât mai mult cu cât ai prilejul, inventat de nu ştiu cine (mă refer la Ziua Donatorului de Sânge), de a face o vizită la centru, că profiţi de ocazie pentru a pune toate întrebările posibile şi imposibile despre activitatea instituţiei. Care, apropo, este una destul de importantă pentru toţi.



Cel puţin asta îmi imaginam si eu ieri. Şi anume, că la fel ca mine, colegii mei se vor duce acolo să întrebe câţi donatori sunt. Dacă sunt mai multţi sau mai puţini ca anul trecut; dacă au scăzut în mai faţă de aprilie; dacă există o cantitate constantă şi suficientă de sânge; dacă a crescut cererea pentur sânge din partea spitalelor sau ambulanţei; dacă instituţia are un buget suficient anul acesta; dacă sunt mulţumiţi oamenii de salarii etc.



Ei bine printre ei, din ce am văzut, au fost 2 jurnalişti excepţionali, care s-au dus să pună extraordinara întrebare (menită, evident, să scoată la iveală o ştire la fel de extraordinar de inedită): "ce reprezintă pentru dumneavoastră Ziua Donatorului de Sânge"?



JENANT!!!! TERIBIL DE JENANT !!!! Nu ştiu dacă purtătorul de cuvânt şi-a dat seama cât de slab pregătiţi sunt jurnaliştii în cauză şi ce întrebare stupidă i-au pus, cert este că omul le-a răspuns cu bun-simţ şi pe deasupra le-a furnizat fără să fie întrebat toate datele de care aveau nevoie pentru o ştire cu adevărat interesantă.

Un comentariu:

andrei mihaila spunea...

Ce trebe:)) multi se intreaba, putini stiu
o