sâmbătă, 4 iunie 2011

"Exerciţiu de introspecţie"

Mereu când apare şi în sătucul nostru câte o ştire mai de senzaţie, gen percheziţiile DNA-ului la unii membrii PD-L, care deţin şi funcţii de conducere în instituţiile bistriţene, se crează mare zarvă. Odată cu zarva, apar şi comentatorii de serviciu, care analizează maniera în care presa a acoperit evenimentul.

Sunt cel puţin uimit (o spun cam des, ştiu) de cei care se arată mereu indignaţi că postul cutare sau ziarul cutare nu a tratat un eveniment în maniera în care ei s-ar fi aşteptat. Şi aici mă refer la oamenii care iau atitudine între 4 sau 6 ochi, dar se feresc să vorbească în public. Îi ştiţi şi voi, sunt acei indivizi care mereu au o nemulţumire, o supărare, o consternare, dar când sunt puşi faţă în faţă cu obiectul dramei din viaţa lor tac mâc. Zâmbesc frumos sau nu mai spun nimic. Iar apoi (aici vine partea frumoasă) îi acuză pe alţii că nu au luat atitudine.

Aşa un sfat de la mine: mai vedeţi-vă de ograda şi treaba voastră! Ce vă fute grija cum şi ce scriu alţii? De unde şi până unde v-a făcut mama natură pe voi etalonul onestităţii şi profesionalismului? Nu e vina altora că viaţa voastră e de kkt şi sunteţi mereu nefericiţi sau că nu aţi ajuns ce aţi fi vrut în viaţă. Ia mai revărsaţi-vă frustrările pe alţii. Şi remarcile gen "e jenant" păstraţile pentru cei care habar n-au ce şi cum se mişcă în minunata presă liberă.

Niciun comentariu: