duminică, 29 mai 2011

Luptă fără scop sau dacă nu avem probleme le inventăm

Natura umană reuşeşte mereu să mă surprindă prin complexitatea perversiunilor şi a măştilor pe care un om le poate scoate la suprafaţă. Nu încetez să mă minunez cum într-un orăşel în care cea mai mare problemă, şi singura adevărată, sunt gropile din asfalt, mereu cineva găseşte câte o "problemă", evident, de maxim interes pentru comunitate. Mereu se găseşte câte unul, care nu are de lucru şi probabil se plictiseşte, să strige în buricul târgului cum că (şi aici dau un exemplu la fel de lipsit de sens şi importanţă) porumbeii se cacă pe băncile din faţa blocului lamă sau că pisicile fac pişu pe pietonal.

Ar fi bine dacă lucrurile s-ar opri la atât. Dar nu, din dorinţa de a se evidenţia cu ceva, cetăţenii responsabili ai minunatului nostru burg ies în piaţă şi organizează proteste, apar la televizor cu moderatorii la fel de îngrijoraţi ca ei de situaţia aflată în discuţie. Evident, din lipsă de ştiri, la noi merge orice căcat de subiect, aşa că le băgăm pe toate la colimator şi le punem pă sait.

Presa şi oamenii lui peşte. M-am săturat !!!

Un comentariu:

alin cordos spunea...

frate mai mic, ce naiba, doar am mai vorbit, inutil sa schimbi ceva. Burgul ardelean nu s-a schimbat de la Slavici si Agarbiceanu incoace...Daca ei nu au putut, atunci vrei sa poata netul-internetul,neh...