joi, 10 februarie 2011

Sănătatea e cam scumpă

Să fii sănătos este un lux. Povesteam cu cineva în urmă cu ceva vreme despre cum evoluţia medicală a scăzut cu mult rata mortalităţii. Aşa a fost, o vreme. Dar evoluţia asta, la fel ca "libertatea" post-ceauşistă are un mare defect: costă.



Sănătatea costă. Vreţi să ştiţi cât e şpaga în sistemul de asistenţă socială pentru a beneficia de anumite servicii garantate prin lege? Sare de 2000 de lei. Şi asta fără a pune la socoteală analizele medicale, psihiatrice şi diversele adeverinţe de venit şi alte acte. Per total scapi cu un 3000 de lei. Asta dacă mai şti pe unul altul să-ţi rezolve de-o hârtie. Ah dar nu, staţi liniştiţi cheltuielile nu se termină cu şpaga. Serviciul ăsta garantat prin lege are preţul lui lunar. Întocmia ca factura la gaz sau curent. Şi nu e deloc ieftin, mai ales pentru un pensionar.



Sănătatea costă. O tuse şi o măsea de minte care îmi dă dureri la gingii m-au costat 116 lei în medicamente. Şi asta pentru că la farmacie nu aveau tot ce era trecut în reţetă. Dar mai ales pentru că nu am plătit consultaţia. Doamna doctor mi-a spus, ştiind ce mă aşteaptă: "lasă că o să îţi trebuiască banii la farmacie". Dacă eram un om de rând, fără a cunoaşte şi a fi cunoscut, plăteam 200 de lei pentru o tuse şi o durere de măsea.



Sănătatea este de nepreţuit. Dar e al dracului de scump să o întreţii.

Niciun comentariu: