miercuri, 17 noiembrie 2010

O să ajungem să ne mâncăm între noi, că aşa ne zice şefu

Din nou mi se confirmă că pentru unii jurnalişti nu există nici cel mai mic dram de bun simţ, ca să nu mai vorbesc de colegialitate. Pentru o ştire fie ea cât de banală sunt în stare să calce în picioare pe oricine. Şi culmea, că tot ăia care le-ar putea face concurenţă dacă dau ştirea mai repede, sunt cei mai buni prieteni. Pe faţă, evident, că pe la spate s-ar cruci să afle ce povestesc unii despre alţii.



Ruşinică copilaşi. Dacă este ceva ce am învăţat de la tatăl meu, este că presa nu se face şuşotind pe la colţuri. Cel puţin nu, dacă vrei să nu mori reporter, adică ăla care fuge după sincroane la minus 30 de grade şi la 55 de ani.


Păcat că la mijlocul acestor căcaturi mai cad şi prietenii în care crezi.

Niciun comentariu: