miercuri, 14 iulie 2010

Ce contează...

Îi explicam cuiva, în urmă cu ceva vreme, că ajungi la un momentdat în viaţă când realizezi că tot ce ai însemnat tu sau au însemnat alţii pentru tine vreodată, toate momentele prin care ai trecut (şi care la momentul respectiv erau atunci şi acolo totul), ajung să rămână nişte bucăţele de amintiri.

La fel ca un film foto viaţa ajunge să se compună dintr-o înşiruire de amintiri, de momente, cum ar fi prima zi de şcoală, primul sărut, prima zi de liceu etc. Care din toate fragmentele memoriei care ne alcătuiesc viaţa şi ne definesc, într-o măsura sau alta, putem spune, însă, că au contat cu adevărat?

Odată ce devin amintiri sunt trepte pe care deja am urcat sau am coborât, sunt întâmplări pe care le-am lăsat în urmă, sunt trecut. Însă realizez, privind retrospectiv, că fiecare din aceste bucăţele de existenţă au fost totul, la momentul respectiv. Şi pentru ca ele să conteze, am dat totul din mine.

De fapt aici vroiam să ajung. De prea multe ori grijile, of-urile, problemele, oboseala, stresul ne fac să uităm, să pierdem din atenţie ceea ce este cu adevărat important.Ne spunem că persoanele din jurul nostru vor aştepta, că înţeleg, că vor avea răbdare şi ne aştemptăm să ne înţeleagă necondiţionat. Uităm, însă, că, persoanele, etapele vieţii sunt trecătoare.

Dacă nu ne ocupăm de cine sau ce contează, atunci când contează, rămânem cu un pătrăţel negru pe filmul care la final, va însuma viaţa noastră.

Niciun comentariu: