marți, 4 mai 2010

Numai de bine

Nu înţeleg mâncărimea asta, a unora, de a scrie "Numai de bine". Oricât de mic ar fi "satul acesta cu becuri" e loc şi de alţii. 5 televiziuni, 5 on-line-uri, 3 ziare la vreo 90 de mii de locuitori. Întradevăr calitatea lasă de dorit, la toţi şi toate, dar totuşi... Nu încăpeţi la conferinţele presă din cauza unui trepied nou, nu vă ajung gogoşile de pe masa PD-L-ului? Noi ăştia, mai micii, cu ştiri uneori insuficient documentate, cu greşeli în texte, pe burtiere sau mai ştiu eu unde, nu vă lăsăm să dormiţi noaptea? Ei hai că v-aţi găsit studiu de caz asupra principiilor jurnalismului.

Aş fi curios să aflu, cine, din cloaca asta de reporteri, redactori şi alţii, a mers pe teren zi de zi cu principiile în mână? Care dintre voi nu a făcut vreodată un compromis, contrar principiilor meseriei, fie el cât de mic, în zeci de ani de carieră cu care vă lăudaţi? Câţi dintre voi, după N ore de teren pe arşiţă, ger şi prin noroaie, aţi avut energie şi răbdare să urmaţi toate subiectele până-n fund de lume (că deh, doar lucrăm pentru binele comunităţii şi noi, mai ales noi, nu ne permitem să uităm de principii) ???

Ajungi la o vârstă când îţi dai seama că, principialitatea, pusă ca icoană în tot ceea ce faci, te lasă de cele mai multe ori fără prieteni, bani şi cu feţe întoarse pe la spate care vorbesc, evident, "numai de bine".